Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia „OSANA! BINECUVÂNTAT ESTE CEL CE VINE ÎNTRU NUMELE DOMULUI!”
„OSANA! BINECUVÂNTAT ESTE CEL CE VINE ÎNTRU NUMELE DOMULUI!”
Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Vineri, 30 Martie 2018 19:12
Ziua Intrării în Ierusalim a Domnului este preînchipuire a veşniciei, a zilei a opta. Tot ceea ce trăim în Biserică este icoană a celor ce vor să fie. De aceea creştinii au o deosebită dorinţă în inimă să cunoască îndeaproape lucrurile viitoare. Pentru asta venim la biserică mereu şi mereu şi nu ne săturăm. Şi cu fiecare adunare liturgică cunoaştem ceva din măreţia zilei a opta, a veşniciei. Săptămâna dinaintea acestui Praznic a fost marcată de evenimente premergătoare sărbătorii de azi. Miercuri, Lazăr a murit în Betania. Biserica a cântat moartea lui Lazăr. În aceeaşi zi a fost înmormântat, cum este obiceiul în Orient. A doua zi, joi, apoi şi vineri au fost lacrimi multe în Betania. Pentru că fratele celor două surori, Marta şi Maria, nu mai era printre cei vii. Sâmbătă am cinstit şi ne-am adus aminte de învierea lui Lazăr. Aşteptarea învierii lui închipuia aşteptarea Vechiului Testament în vederea venirii lui Mesia. Dar aşteptarea aceasta închipuie şi aşteptarea noastră, a creştinilor, aşteptarea venirii celei de a doua a lui Hristos. Când toţi cei din morminte vor ieşi afară şi Hristos va sta la masă cu toţii la un ospăţ pascal.

Stând la masă cu Lazăr, prietenul Său, care a fost mort şi a înviat – despre care se spune că după ce a înviat nu s-a mai văzut pe faţa lui niciodată veselia pronunţată sau râsul, pentru că el ştia de unde a venit, de unde l-a izbăvit Hristos prin înviere –. şedeau la masă şi surorile lui. Marta Îl slujea şi Maria stătea şi asculta. Deodată, în timpul ospăţului, Maria a luat un vas de alabastru cu mir de mare preţ, o evanghelie spune că a spart vasul, şi l-a turnat, alta spune: pe cap, alta spune: pe cap, pe barbă şi pe tot trupul. Iar un altul din evanghelişti spune: pe picioarele lui Iisus (Matei, Marcu şi Ioan, în relatările lor). Şi această ungere cu mir a lui Hristos arăta în Betania imaginea Bisericii care este purtătoare de mir a Evangheliei din cap până-n picioare şi ale cărei picioare poartă vestea bună şi mireasma plăcută a Evangheliei oriunde se duce. De aceea vedem, când ascultăm Apostolul la Sfânta Liturghie, că preotul cădeşte. Şi cădirea cu mireasma plăcută a tămâiei închipuie ungerea din Betania, mireasma care a umplut văzduhul de plăcută mirosire. Şi aceasta în vederea îngropării lui Hristos. Pentru că după citirea Evangheliei urmează aducerea Jertfei, a Cinstitelor Daruri, prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului jertfit pe Cruce, mort şi înviat, dăruindu-ne nouă mai apoi Sfânta Împărtăşanie.

Această casă din Betania, Sfântul Chiril al Alexandriei zice că era icoana Bisericii. Marta era făptuirea cea cu gândirea, iar Maria era contemplaţia care vine ca rodire a lucrării cu gândul. Cele două surori formau două aripi ale mântuitoarei nevoiri a creştinilor în Biserică. Iar Iisus Hristos era icoana Mielului care trebuia să fie jertfit peste şase zile. Că într-adevăr, în poporul Israel, în ziua aceasta se procura mielul de jertfă. Cu şase zile înainte de Paştile iudaic care era pe data de 15 Nisan, adică sâmbăta următoare. Şi pe 14 Nisan, vineri, se junghia mielul. Pentru ca în noaptea aceea să se mănânce cu ierburi amare şi cu pâine nedospită în amintirea ieşirii de odinioară din Egipt a poporului în marea noapte a Paştelui, a trecerii, când a ieşit de sub robia lui Faraon şi a trecut dincolo, în pustie, prin Marea Roşie. După ce mai înainte au uns uşorii uşii cu sângele mielului pe care l-au tăiat şi pe care l-au mâncat în grabă, părinţi şi copii, pentru ca să aibă putere ca să iasă de sub robia lui Faraon. De atunci, în fiecare an, poporul evreu îşi amintea de timpul acela şi pregătea fiecare familie câte un miel cu şase zile înainte de Paşti. După ce-şi pregăteau mielul, făceau un ospăţ, ca un fel de lăsatul secului, după care urmau şase zile de post foarte aspru. Iar vineri junghiau mielul seara şi-l mâncau în noaptea aceea. Pentru ca a doua zi să sărbătorească Paştile iudaic, Trecerea prin Marea Roşie. Mântuitorul Iisus Hristos vine în ziua aceasta de sâmbătă şi aduce în realitate aşteptarea poporului evreu. El este Mielul. Biserica a aflat Mielul, pe Iisus Hristos. Iisus Hristos stă la masă cu ucenicii Lui, cu Marta şi Maria. El pregăteşte Biserica pentru a-L urma spre jertfă, prin post. De acum înainte, până în Vinerea Mare, Mielul aşteaptă să fie junghiat. Şi Mielul este Iisus Hristos. Ucenicii nu mai au poftă de mâncare, nu ştiu ce se întâmplă. Cuvintele Lui sunt neînţelese, El vorbeşte despre El ca Împărat, pe o parte, de alta vorbeşte despre moartea Lui. Că va fi omorât prin răstignire. Şi nu înţelegeau ce fel de tron este acesta despre care El vorbeşte. Când de altă parte prooroceşte despre moartea Lui. Dar Mântuitorul, în Betania, dă sens ospăţului iudaic şi-l face icoană a ospăţului veşniciei. A ospăţului de peste opt zile, din ziua a opta, a Învierii Lui, când El va sta la masă în Împărăţia Lui cu toţi Lazării înviaţi pe care El îi va striga din morminte să iasă afară.

După ce a stat la masă, Mântuitorul a plecat pe drumul Crucii. Cântările Praznicului Intrării în Ierusalim, pe-o parte, sunt învăluite în bucuria copiilor care cu stâlpări în mâini preamăreau pe Mesia zicând: Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Şi spun cântările stranei şi acatistul Floriilor că doar copiii au fost aceia care au sesizat că Cel care cobora din Muntele Eleonului era Fiul lui Dumnezeu. Oamenii n-au înţeles că El este Fiul lui Dumnezeu. Bătrânii n-au înţeles, iudeii care erau în Ierusalim. Ci credeau că în sfârşit a venit eliberarea lor de sub robia romană şi că acesta va fi un împărat pământesc. Tocmai de aceea, când au văzut că El nu se aşază în templu şi nu urcă pe tronul lui David, şi nu pune stăpânire pe sceptrul părăsit de odinioară, s-au întors cu mânie asupra Lui şi au zis: să-L omorâm că a fost un înşelător. Aşa au zis cei mai în vârstă. Copiii au urmat după aceea părinţilor. S-au uitat ce fac părinţii şi în Vinerea Mare au strigat şi ei cu părinţii: Răstigneşte-L, junghie-L pe Mielul Acesta, omoară-L, Pilate, pe Iisus! Dar copiii nu ştiau ce spun. Numai părinţii lor ştiau ce grăiesc. Pentru că ei nu L-au cunoscut pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ci ca pe un om care are puteri deosebite şi care va putea să-i elibereze de sub robia apăsătoare a romanilor sub care ei îşi aplecau capul şi purtau jugul acesta cu multă scrâşnire din dinţi şi mânie, doar doar va veni odată Eliberatorul despre Care le-a spus lor profeţii de demult.

Această sărbătoare prăznuită acum este tocmai venirea Domnului în Ierusalim. Domnul este aproape, zicea Sfântul Pavel în apostolul citit. Domnul este aproape de inima noastră. Domnul vine la noi. Noi ieşim înaintea Lui cu stâlpări în mâini, cu credinţă şi strigăm Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Copiii, părinţii, toţi avem în mâini stâlpări. Dacă odinioară evreii aveau în zadar stâlpări, pentru că în inima lor gândeau altfel, creştinii în schimb nu numai că poartă stâlpările, ci ei în inima lor cred şi noi credem că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, când venim la împărtăşire, venim cu această credinţă că ne unim cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care este foc şi nu ne arde buzele noastre. Care este Necuprins şi totuşi Se poate cuprinde în pântecele nostru. Dar pe cei care sunt nevrednici de El îi arde şi-i nimiceşte. Profetul zice: cum m-aş atinge eu de El că sunt om cu buze necurate? Şi îngerul îi atinge buzele cu jeratec. Profetul nu suferă nimicire, pentru că inima lui era curată. Dar Sfântul Pavel spune că cei care cu nevrednicie iau Trupul Domnului aceia Îl iau spre osânda lor. Şi noi trebuie mereu să amintim aceasta, pentru că îndată preotul, ieşind cu Sfintele Daruri, ne va invita pe toţi la liniştire sufletească, la împăcare unii cu alţii şi cu Hristos. Pentru ca El, venind aproape de noi, să poată să privească cu bucurie la casa noastră, la inima noastră pe care s-o afle curată ca a unui copil care strigă Osana.
 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.