Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia La Denia din Marea zi de Miercuri: UNGEREA TRUPULUI LUI HRISTOS ȘI MAREA VÂNZARE - A UNGE CU MIR BISERICA SAU A O VINDE
La Denia din Marea zi de Miercuri: UNGEREA TRUPULUI LUI HRISTOS ȘI MAREA VÂNZARE - A UNGE CU MIR BISERICA SAU A O VINDE
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Luni, 02 Aprilie 2018 19:19
Denia din Marea zi de Marţi înseamnă Utrenia Marii zile de Miercuri. De aceea se face pomenire de Sfânta Cruce la troparul Mirelui. Şi la încheierea slujbei Deniei, la binecuvântare se aminteşte iarăşi de puterea Crucii. Da. spre Cruce merge Fiul Omului, Mirele Bisericii merge spre Cruce şi Se pregăteşte pentru Cruce. La această Denie se cântă pentru ultima oară troparul: „Iată Mirele vine…“, pentru că la Denia din Marea zi de Miercuri se va cânta alt tropar intitulat: „Când slăviţii ucenici…”, deoarece Denia de miercuri seara e de fapt Utrenia din Marea zi de Joi care este ziua Cinei celei de Taină, a naşterii Sfintei Liturghii.

Denia din Marea zi de Marţi ne aduce aminte de două lucruri importante care ni L-a arătat pe Hristos pregătit pentru nuntire, pregătit pentru jertfă, pregătit pentru a da mărturia iubirii depline prin moartea Sa pe Cruce pentru noi, oamenii. Pregătirea Lui, pe de o parte, prin ungerea cu mir de către femeia cea păcătoasă şi, pe de altă parte, prin vânzarea Lui de către Iuda cel fără de lege. Una câştigându-şi iertarea păcatelor, iar celalalt asumându-şi vina şi moartea lui veşnică, pentru că a vândut pe Cel fără de preţ cu un preţ de nimic, pe câţiva arginţi. Dar de fapt Hristos, despre Care  noi spunem că este Mirele Bisericii, El Însuşi, adică Trupul Lui Însuşi este Biserica. Trupul Lui a fost spălat de păcătoasa şi acelaşi Trup al Său a fost vândut de Iuda la cei fără de lege care căutau un prilej să-L afle singur pentru ca să poată să-L prindă. Căci vânzarea pe care a făcut-o Iuda a fost tocmai pentru a spune celor care căutau să-L prindă când poate să-L afle singur pe Iisus Hristos, ca nu cumva mulţimea cea multă care Îl înconjura mereu fiind de faţă să-L  apere şi să se facă tulburare din cauza prinderii Lui. Şi Iuda, tocmindu-se cu ei, le-a făgăduit că îi va însoţi şi le va arăta locul unde Hristos poate fi aflat noaptea. Astfel L-a vândut printr-un sărut pe Fiul lui Dumnezeu acest Iuda Iscarioteanul, cel pe care Biserica îl va aduce în amintire zilele acestea când Hristos va pătimi pentru noi batjcoruri şi moarte.

Spuneam că Trupul Domnului a fost miruit şi că acelaşi Trup al Domnului a fost vândut. Dar Trupul Domnului este Biserica. Prin urmare, Biserica este chemată la răstignire, este chemată să moară pentru lume. Biserica este chemată să mântuiască lumea, de aceea noi nu ne putem mântui astfel decât prin Biserică care este Trupul lui Hristos şi care ne oferă nouă Sângele lui Hristos iertător de păcate, care ne oferă nouă Sfânta Împărtăşanie care este darul Crucii, darul vieţii veşnice. Biserica este miruită, spălată cu mirul celor care se pocăiesc din sânul ei. Şi Biserica este batjocorită şi vândută în acelaşi timp de alţii din sânul ei care vor să o nimicească, care vor să o dea la pieire, s-o vadă că piere, că se distruge, că nu mai este. Vedem astăzi şi întotdeauna în istorie au fost oameni care au uns cu mirul lacrimilor lor trupul Bisericii, dar au fost şi alţii care au luptat împotriva ei, dorind să o nimicească. Unii care s-au mântuit cu păcătoasa, iar alţii care s-au pierdut cu Iuda. Noi, când venim la împărtăşanie, printre alte promisiuni sau făgăduinţe pe care le facem lui Hristos o spunem şi pe aceasta: „…  nici sărutare Îţi voi da ca Iuda”. Vă aduceţi aminte când v-aţi împărtăşit că aţi repetat după preot aceste cuvinte: „nici sărutare Îţi voi da ca Iuda”. Adică nu mă voi întoarce la păcatele mele, nu Te voi mai vinde, nu voi mai batjocori Trupul Tău, Biserica Ta. Făgăduinţe frumoase, pline de mister şi de mare responsabilitate pe care ni le asumăm. Şi această promisiune noi o rostim cu gura noastră, că fiecare o repetăm măcar în gând, şi acesta este un legământ pe care-l facem cu Hristos ori de câte ori ne împărtăşim, că nu Îl vom mai săruta ca Iuda, ci ca păcătoasa vom plânge pentru păcatele noastre şi vom spăla picioarele Domnului, vom spăla trupul Bisericii cu lacrimile noastre. O, de aceea Biserica este frumoasă, tocmai pentru păcătoşii care se pocăiesc în sânul ei. Şi Biserica este urâtă şi respinsă de lume tocmai pentru aceia care o vând din sânul ei.

Fiecare creştin se pregăteşte pentru răstignirea lui Hristos cu faptele lui şi cu pocăinţa lui, cu lacrimile sau cu vânzarea lui. Fiecare dintre noi să ne facem o socoteală foarte amănunţită a vieţii pe care o ducem, a postului pe care l-am împlinit până acum, a aplecării pe care am avut-o faţă de Hristos sau dacă nu cumva am batjocorit, am vândut prin faptele noastre pe Cel Nevinovat, pe Iisus Hristos.

Ultima Sfântă Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite se săvârşeşte la împlinirea deplină a acestei Denii, în dimineaţa Marii zile de Miercuri. În ziua în care Biserica pomeneşte vânzarea lui Iuda şi spălarea cu mir a picioarelor Domnului de către femeia păcătoasă. Creştinii se împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine ale Aceluia care ni se oferă ca hrană pentru viaţă veşnică. Seara se va săvârşi Denia din Marea zi de Miercuri, adică Utrenia Marii zile de Joi, care ne va aduce aminte de ceea ce Hristos ne oferă nouă. Noi I-am oferit fie lacrimile pocăinţei, fie sărutul trădării prin păcatele noastre. El, Mirele Bisericii, ne oferă ca arvună a vieţii veşnice Trupul Lui ca să-L mâncăm şi instituie Sfânta Liturghie, Sfânta Împărtăşanie. De aceea ziua de Miercuri şi Denia de Miercuri se împlineşte în Liturghia cea cutremurătoare din Joia Mare, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia care marchează ziua naşterii Sfintei Liturghii. De două mii de ani se săvârşeşte Sfânta Liturghie în biserică amintind şi actualizând mereu actul mântuirii pe care ni l-a adus Hristos prin moartea şi învierea Sa.

De obicei aceste seri de Denii petrecute în semiîntuneric, fără candelabrele aprinse în biserici, ne sunt prielnice să ne plângem păcatele împreună cu femeia cea păcătoasa şi nimeni să ne vadă decât numai Cel care pe toate le vede în ascuns şi ne va răsplăti fiecăruia după faptele noastre. De aceea aceste Denii, aceste privegheri, şi alte momente de pocăinţă se fac doar la lumina şi la flacăra candelelor şi la lumina lumânărilor, pentru ca, privind la ele cum se topesc arzând, să ne punem şi noi pe inimă gândul să ne topim de dorul lui Hristos, arzând pentru El, aşa cum lumânarea se topeşte încet, încet până se stinge şi candela arde până se termină uleiul din ea. Iar noi, stând fiecare la locurile noastre cu capul plecat, ne gândim la viaţa noastră şi, ascultând ceea ce se cântă la strană, ne pregătim pentru marea îmbrăţişare hristologică din cămara Nunţii Mirelui.

 

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.