Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia La Denia din Marea zi de Joi: IUDA VINDE CU PREȚ DE NIMIC PE HRISTOS, ADICĂ SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE PE CARE O AVEA ÎN EL
La Denia din Marea zi de Joi: IUDA VINDE CU PREȚ DE NIMIC PE HRISTOS, ADICĂ SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE PE CARE O AVEA ÎN EL
Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Miercuri, 04 Aprilie 2018 12:45
În Sfânta şi Marea zi de Joi, Domnul nostru Iisus Hristos, după ce a instituit Cina cea de Taină, Sfânta Euharistie, S-a lăsat pe mâna vânzătorului pentru a fi dat la moarte. Primele trei Denii ne-au dezvăluit treptele nuntirii Domnului Iisus Hristos. Am văzut ce a făcut Mirele şi ce a făcut Mireasa, dar iată că în seara aceasta cele ce s-au întâmplat în foişorul Cinei de Taină sunt atât de interesante, începând cu spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos şi continând cu instituirea Liturghiei celei veşnice prin care oamenii pot avea comuniune deplină cu Hristos, prin unirea cu Trupul şi Sângele Său, cu descoperirea vânzătorului şi, în final, cu vânzarea Mântuitorului. Am văzut pe Iuda că s-a împărtăşit, dar în mintea lui gândea vânzarea Domnului, sau făcuse deja vânzarea şi putea să renunţe la împlinirea planului de a-L da în mâinile iudeilor. Dar în chiar această noapte, în mijlocul unei cete mari de peste o mie, cu făclii, cu ciomege, va veni ca să-L prindă pe Iisus din Nazaret.

Cântarea din seara aceasta ne spune un lucru foarte important şi interesant, dar şi înfricoşător în acelaşi timp. Că Iuda, după ce s-a împărtăşit, de fapt el a vândut Împărtăşania din sine pe care a primit-o. Îl primise pe Hristos, dar îndată a ieşit din foişor şi s-a grăbit să vândă pe Cel care i-a fost lui învăţător, pe Acela din Care în mod tainic se hrănise, Îl avea în el. Şi apoi acest Trup pe care L-a primit L-a vândut. Să avem mereu în atenţie să nu fie nimeni ca Iuda, să nu fim nimeni ca Iuda, să nu-L vindem niciunul dintre noi pe Iisus Hristos, ca Iuda. Să nu uităm nicicând că atunci când venim la Sfânta Împărtăşanie, printre rugăciunile pe care le rostim în faţa Sfântului Altar, sau le repetăm în mintea noastră când preotul le rosteşte cu glas, este şi această făgăduinţă pe care o facem: „Nici sărutare Îţi voi da ca Iuda”.

Dacă, după ce ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele Domnului, ne întoarcem la vechile păcate, de fapt vindem pe Hristos din noi, vindem Sfânta Împărtăşanie din noi, o oferim câinilor să-şi bată joc de ea, o scuipăm pe uliţe să fie călcată în picioare de toţi trecătorii. Că auzim şi această expresie într-o cântare la Denia din seara de Miercuri, cum că Iuda a dat câinilor lucrul cel mai de preţ, adică pe Iisus Hristos. Şi pentru că era fur, n-a ţinut la preţ. Şi ştiţi, când cineva fură ceva, ca să scape de acel lucru, scade preţul, nu se uită la lucru cât de scump este. În popor este o vorbă: a găsit un chilipir foarte bun, adică cineva care vrea să vândă repede ceva nu se uită la valoarea lucrului, nu cere cât s-ar cuveni, ci-l dă la jumătate de preţ sau şi mai puţin şi noi spunem: e un chilipir bun, am câştigat ceva, am cumpărat ceva foarte ieftin. Ei bine, pentru Iuda Hristos ajunsese fără de preţ, El Care nu putea fi preţuit cu lumea întreagă. Iuda însă L-a preţuit cu 30 de arginţi şi nu el L-a preţuit, ci cumpărătorul L-a preţuit. Şi aici este lucrul care-l întunecă şi-l face pe Iuda să fie socotit fără de lege şi hoţ, pentru că în loc să spună el preţul lucrului pe care-l vindea, cum se întâmplă de obicei – când vinzi ceva, tu spui preţul cu care vinzi iar celalalt oferă sau nu, mai cere să scazi –, Iuda n-a cerut el preţul ci cât i-au oferit cumpărătorii atâta a primit, n-a cerut mai mult pentru că ceea ce vindea era furat.

Când revenim acasă de la biserică, după ce ne împărtăşim cu Trupul Domnului, dacă ne întoarcem la aceleaşi păcate pe care le-am mărturisit, atunci vindem fără valoare lucrul furat, ceea ce înseamnă că am furat Împărtăşania şi suntem hoţi de cele sfinte, precum Iuda. Şi atunci pe nimic, pe o înjurătură, pe o ceartă veche abandonată înainte de ceasul cuminecării şi reluată la întoarcerea acasă, iată ce valoare dăm adesea lui Hristos pe Care L-am primit în noi. Iată ce cutremurător exemplu peste veacuri lasă Iuda, ca noi să învăţăm din viaţa lui, din căderea lui, nu cumva să facem la fel. Biserica aşa ne învaţă, iar noi venim la Biserică, ascultăm cuvintele care le primim din partea Bisericii şi le punem în practica vieţii noastre sau nu le punem. Suntem în rândul Apostolilor care L-au urmat pe Hristos şi care au murit pentru El, sau Îl vindem şi nu punem preţ pe El ca şi Iuda. Când vom muri fiecare vom sta în faţa Aceluia pe Care L-am iubit sau pe Care L-am vândut, pe Care L-am urmat în suferinţă şi la cruce, sau pe Care L-am dat morţii prin păcatele noastre.

În dimineaţa Marii zile de Joi se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia zilei de Vineri. La această Sfântă Liturghie este rânduit să se pregătească Sfânta Împărtăşanie necesară peste an pentru cei bolnavi şi imobilizaţi pe crucea suferinţelor. Acum e ziua onomastică a Liturghiei, într-o zi ca asta s-a născut. Ospăţul e gata, cei sănătoşi să vină. Celor bolnavi li se duce acasă Darul. Fiecare Liturghie de peste an ţâşneşte de aici, izvorul ei este în Marea zi de Joi. E răspunsul Mirelui, darul Lui pentru Biserica-mireasă peste veacuri până la a doua venire a Fiului Omului.

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.