Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia Cuvânt la Rusalii: DE LA PAȘTILE RĂSTIGNIRII LA CONTURAREA CINCIZECIMII
Cuvânt la Rusalii: DE LA PAȘTILE RĂSTIGNIRII LA CONTURAREA CINCIZECIMII
Evaluare utilizator: / 3
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Duminică, 27 Mai 2018 04:07

Măreţul Praznic al Cincizecimii era pentru poporul evreu o mare sărbătoare care îl obliga, măcar o dată în viaţă, dacă era împrăştiat în lume, să fie la

Ierusalim. Aşa cum acelaşi popor, dacă era împrăştiat în lume, dorea ca măcar o dată în viaţă să fie de Paşti la Ierusalim.

 

Erau două mari sărbători peste an care aveau nişte amintiri cutremurătoare pentru acest popor. Paştile amintea trecerea prin Marea Roşie. Şi poporul acesta, mii de ani, a sărbătorit în fiecare an Paştile într-un ritual aparte cu mielul pe care-l înjunghiau, după ce îl pregăteau mai înainte. Pe care-l mâncau în acea noapte cu ierburi amare şi cu pâine nedospită, fiind îmbrăcaţi de plecare din casă. Căci voiau să arate urmaşilor că n-a fost timp de multă pregătire în noaptea aceea. Şi de-abia frământând pâinea şi îndată punând-o în cuptor ca să o mănânce repede, căci trebuia să fugă din Egipt, să iasă afară din ţara robiei. Şi-n noaptea aceea să treacă Marea Roşie, Paştile, marea trecere, marea eliberare din imperiul morţii, a robiei, al lui Satan, către Împărăţia lui Dumnezeu.

La cincizeci de zile după trecerea prin Marea Roşie, poporul Israel a ajuns la muntele Sinai. Şi Moise, urcat pe munte, în flăcări şi-n negură fiind în vârful muntelui Sinai, a primit de la Dumnezeu cele zece porunci, Legea sfântă. Şi cinstirea Legii era la evrei de foarte mare însemnătate. Dumnezeu a vrut aşa pentru că prin păstrarea cu scumpătate a prescripţiilor Legii, poporul acesta se pregătea pentru venirea lui Mesia, a lui Hristos. De aceea acest popor venea la Ierusalim şi la Cincizecime. Şi pentru că acolo clima este mai caldă, deja la vremea aceasta ei treierau grâul şi făceau prima pâine din noul grâu. Şi veneau la Ierusalim cu ofrande de pâine din recolta nouă, ca dar de mulţumire lui Dumnezeu Care a coborât din cer Cuvântul Lui, Legea pe care ei o ţineau şi care era icoana Pâinii celei cereşti Care avea să se pogoare din cer la plinirea vremii, adică Iisus Hristos.

Când s-a împlinit aşteptarea lui Israel şi S-a întrupat Hristos atunci El a săvârşit Paştile cel nou, trecerea de la Lege la Har, eliberarea prin moartea Lui din robia morţii a neamului omenesc, Paştile cel însângerat al Crucii, Golgota, Mormântul, Muntele Căpăţânii, acestea erau Marea Roşie. Şi auzim în Cântările Penticostarului pe îngeri uimindu-se şi zicând: Cine este Acesta Care are hainele roşii ca sângele? Vorbind despre Hristos Care se înălţa la cer, a Cărui haine erau îmbibate în sângele Său. Trecuse prin Marea Roşie, săvârşise Paştile Crucii, Paştile Răstignirii Sale. După cincizeci de zile, Mântuitorul a făcut ca Cincizecimea de dinainte să se împlinească în realitate, să capete contur în conştiinţa şi-n viaţa Apostolilor Săi şi a mulţimii din Ierusalim.

Acum, la sărbătoarea Cincizecimii, oamenii erau veniţi la Ierusalim în număr foarte mare: mii de oameni, ca la Paşti. În biserică astăzi nu sunt aşa de mulţi oameni la Cincizecime cum sunt la Paşti. Ceea ce înseamnă că oamenii de astăzi au uitat rânduiala sărbătorilor Bisericii şi rostul lor în iconomia mântuirii. Ar trebui ca la Cincizecime să fie ca-n Ierusalim, aceleaşi mulţimi înflăcărate ca-n noaptea Paştilor. Dar cu trecerea timpului credinţa a scăzut atât de mult între oameni că au rămas creştinii cei mai mulţi doar cu o formă văzută a cinstirii Paştelui, venind în noaptea pascală câteva minute la biserică şi plecând repede la ale lor. Şi nicidecum înţelegând ce mai înseamnă Cincizecimea sau sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. Această sărbătoare este actul de naştere al Bisericii în Ierusalim, acum două mii de ani. Modul în care Hristos a voit ca să fie permanent în lume până la sfârşitul veacurilor. Erau oameni adunaţi în Ierusalim şi se rugau. Şi citeau din psalmi. Şi ascultau citirile Legii din profeţi cu privire la venirea lui Mesia. În fiecare an făceau aceasta. Dar acum mulţimile şopteau între ele şi de ceea ce se întâmplase în Ierusalim nu cu multă vreme în urmă. Lucruri mari şi înfricoşate despre Iisus Hristos din Nazaret. Mulţimile erau pregătite pentru un altfel de mesaj pe care să-l primească în această sărbătoare. Şi iată că dimineaţa, în ziua Cincizecimii, pe când Apostolii erau în foişor şi aşteptau cu înfrigurare împlinirea făgăduinţelor lui Hristos, un cutremur s-a produs în Ierusalim, cerurile s-au crăpat şi Duhul Sfânt S-a coborât din cer în chip de limbi ca de foc peste creştetele ucenicilor. Sfânta Scriptură nu ne spune ce-au simţit ucenicii, ce-au trăit ei atunci. Ci ea ne vorbeşte despre roadele pogorârii Duhului Sfânt. Şi anume, ei au ieşit repede din casă, mulţimile din Ierusalim văzând flăcările Cincizecimii coborând peste muntele Sionului, au dat năvală spre acest pisc al Ierusalimului. Aici s-au întâlnit cu Apostolii care tocmai ieşeau din casă şi începeau să le vorbească fiecăruia în limba lui Cuvântul despre Hristos. Erau în Ierusalim oameni din toată lumea, parţi, elamiţi, sirieni, greci, romani, din Mesopotamia, din toate ţările unde erau împrăştiaţi iudeii, care nu mai ştiau limba aramaică, ci fiecare cunoştea limba ţării în care se născuse. Dar ei veneau la Ierusalim ca să se închine în vestitul Templu după porunca pe care o ştiau de la strămoşii lor. Şi acum iată-i pe aceşti galileeni vorbindu-le în limba lor. Duhul SFânt făcea această lucrare. Ei vorbeau în limba aramaică. Dar Duhul Sfânt traducea Cuvântul din gura lor în limba ascultătorului care era în faţa Apostolilor. Şi toţi înţelegeau ceea ce ei vorbeau. Şi atunci mulţimile au strigat într-un glas: Ce să facem, fraţilor? Iar Sfântul Apostol Petru a spus în numele tuturor celorlalţi: Hristos a spus: dacă voi credeţi în El şi în cuvântul pe care vi-l vestim, botezaţi-vă în numele Sfintei Treimi. Şi atunci trei mii de oameni s-au botezat devenind creştini. Şi s-a pus temelia Bisericii în Ierusalim în ziua Cincizecimii. De aceea noi venim la Cincizecime la Biserică cu mare bucurie, că venim la ziua onomastică a Bisericii. Cei care ne socotim membrii ai Bisericii, fii ai Bisericii, este ziua noastră, ziua naşterii noastre ca şi creştini. Când este ziua noastră de naştere fiecare se pregăteşte dinainte cu haine noi, cu mâncare din belşug, cu invitaţii făcute celor dragi să vină la noi şi să ne bucurăm că este ziua noastră de naştere.

Azi este ziua de naştere a Bisericii. Dar fii ei n-au nici o grijă de ziua aceasta onomastică a Bisericii. Că sunt împrăştiaşi în lume şi nu sunt la Ierusalim, nu sunt în biserică. Nu sunt cu gândul la Cincizecime, habar n-au cei mai mulţi despre Duhul Sfânt. Şi ce înseamnă Cincizecimea în Biserică. Adeseori nici noi cei care mergem la Biserică nu ştim prea mult despre aceasta. Şi nici n-avem cum să ştim, pentru că Duhul Sfânt este un Dumnezeu necunoscut, tainic, care nu Se arată. În chip de porumbel S-a arătat la Iordan pe umerii Mântuitorului. În chip de limbi de foc S-a arătat la Cincizecime peste creştetele ucenicilor. În cutremure, în inundaţii, în frumuseţea florilor, în mireasma codrilor, în gingăşia ochilor unui copil Se arată Duhul Sfânt. Dar nu toţi oamenii Îl văd, nu toţi oamenii recunosc prezenţa Duhului Sfânt prin toate aceste manifestări ale Sale. Dar ştiţi cine au fost cei Care L-au recunoscut? Sfinţii Bisericii, aceia au fost care au cunoscut pe Duhul Sfânt. De aceea Duminica de după Cincizecime este numită a tuturor Sfinţilor, pentru că Biserica, la încheierea perioadei Penticostarului, cinsteşte roadele Duhului Sfânt care sunt sfinţii, aceia care au înţeles mesajul divin al Sfintei Treimi transmis lumii prin puterea Duhului Sfânt.

Prezenţa Duhului Sfânt se vede în viaţa noastră. Dacă noi am primit pe Duhul Sfânt şi a devenit El lucrător în noi, prezenţa Lui se vede în viaţa noastră, în cuvintele noastre, în ceea ce vorbim noi în şoaptă unii cu alţii.

Botezul nostru este Paştile nostru. Când prin apă am murit cu Hristos şi am înviat cu El. Cincizecimea este mirungerea noastră, Taina Mirungerii. Am fost unşi cu Sfântul şi Marele Mir pe frunte, pe gură, pe urechi, pe ochi, pe nas, pe piept, pe spate, pe mâini, pe picioare. Ne-a pecetluit cu Duhul Sfânt zicând: Pecetea darului Duhului Sfânt! Am trăit Paştile şi Cinczecimea. Trebuie să le punem în lucrare, trebuie să se vadă în viaţa noastră prezenţa activă a acestor haruri primite. Cincizecimea ne cheamă pe toţi la a pune în lucrare darurile Duhului Sfânt pe care le-am primit la Botezul nostru şi la Mirungerea noastră. Punere în valoare care culminează cu Împărtăşania, cu Euharistia, cu unirea noastră cu Hristos.

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.