Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia ÎN CARUL LUI ILIE CEL ÎNFLĂCĂRAT VOR URCA LA CER TOȚI MĂRTURISITORII VREMURILOR DIN URMĂ
ÎN CARUL LUI ILIE CEL ÎNFLĂCĂRAT VOR URCA LA CER TOȚI MĂRTURISITORII VREMURILOR DIN URMĂ
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Miercuri, 18 Iulie 2018 18:40

La intersecţia gândurilor zilnice, fără să te aştepţi dai de profetul focului din Tesba Galaadului în orice pală de flacără ce-ţi

arde faţa în zăduful Cuptorului şi care-ţi aminteşte necontenit că plata păcatului este moartea. E strigătul Vechiului Testament al cărui trimis a fost uns să fie prototip al celui ce premerge venirea lui Mesia şi-şi cheamă la pocăinţă neamul căzut în desfrânare duhovnicească.

 

Sfântul Ilie, că despre el e vorba, apare neaşteptat la orice intersecţie de drumuri, în mijlocul comunităţii sau aiurea prin văgăunile munţilor, cu strigătul lui de fulger înlănţuit ce-şi sloboade mânia săgetând unde nu te aştepţi. Odinioară, ne spun cărţile sfinte, alerga pe toate cărările lui Israel, fiind când pe muntele Carmel, când în pustia Iudeii la  râul Cherit, când în nordul Ţării Sfinte. Oriunde alerga calul lui Ahab, Ilie era înaintea lui, spune Scriptura, alergarea fiindu-i supraomenească. Ahab era regele lui Israel, Ilie era înaintemergătorul lui. Icoană a celuilalt Înaintemergător înaintea lui Hristos, Regele cel mare. Când te întâlneşti cu Ilie pe uliţă, înseamnă că după el vine Cineva mai mare decât el, Căruia el se declară că nu-i vrednic să-i dezlege curelele încălţămintei. Unul care dacă odinioară ardea cu foc, acum botează cu foc. Vâlvătaia din Carmel se face astfel icoană a focului Duhului ce arde aria inimii de spinii păcatelor, transformând-o într-o ţarină nouă în care să cadă cu folos de mântuire binecuvântatul Cuvânt al Evangheliei.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul Domnului, pregătindu-I calea prin chemarea făcută oamenilor să-şi schimbe viaţa prin actul pocăinţei şi să primească botezul în Iordan. Tuturor le spunea că după el vinde Unul în faţa Căruia el însuşi tremură doar gândindu-se la slava Sa, Unul Care botează nu cu apă moartă, ci cu una vie, purtătoare de Duh Sfânt şi de foc. Ei bine, la fel cum Sfântul Ioan a pregătit calea Domnului la venirea Lui întâia oară în lume, acum 2000 de ani, troparul Sfântului Ilie şi cântările acatistului ne dezvăluie că el va veni înaintea celei de a doua veniri ai lui Hristos, în preajma învierii morţilor despre care mărturisim cu tărie că o aşteptăm, ori de câte ori rostim zilnic Crezul. Mai înainte, aşadar, de a veni sfârşitul lumii, se va arăta Ilie Proorocul. Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând dialogul dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi cu privire la părerea oamenilor cum că Mântuitorul este Ilie care trebuia să vină, spune că „de altfel, între Ioan Botezătorul şi Ilie nu este altă deosebire decât de timp.“

Citim din Sfânta Scriptură şi auzim de la amvonul Cuvântului multe lucruri extraordinare pe care le-a făcut prorocul Ilie în vremea lui. Cum a coborât foc din cer peste altarul din muntele Carmel, cum  a mâncat pâine şi carne aduse de corbi în pustiul Iudeii la pârâul Cherit, cum a oprit cerul să nu plouă trei ani şi şase luni, cum a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, cum a înmulţit pâinea şi untdelemnul în vasele acesteia şi aşa mai departe. Dar ce semne va face el în vremea din urmă când va veni mai înainte de sfârşitul veacurilor, semne pentru care el va fi omorât, adică va gusta moartea? Împăratul Ahab n-a reuşit să-l omoare pe Ilie, deşi a încercat în multe rânduri să-l ucidă. Ce tiran va fi acela de la sfârşitul veacurilor care va reuşi totuşi să-l ucidă pe proroc? Cât de idolatru va trebui să ajungă ca să răpună pe trimisul lui Dumnezeu! Prorocul Ilie i-a spus regelui Ahab: Pentru că ai îndrăznit să lupţi împotriva lui Dumnezeu, câinii vor linge sângele tău! Iar soţiei sale, Izabela, mai vicleană şi mai câinoasă decât bărbatul său, prorocul i-a prevestit un sfârşit şi mai groaznic: la moartea ei nu i se vor mai afla oasele, căci la marginea zidului cetăţii câinii îi vor mânca trupul. Şi s-a întâmplat cu ei întocmai cum a spus Ilie. Iar prorocul din Tesba Galaadului despre care grăim aici a fost înălţat la cer în căruţă de foc, arătându-i astfel Dumnezeu mai înainte cum va fi ieşirea lui din această viaţă, printr-un foc al celui mai crâncen martiriu. Căci la sfârşitul veacurilor el va fi omorât şi nu uşor. Să ne dăm seama cât de mult va avansa omenirea înspre a fi gata să-l ucidă pe  prorocul Ilie, pe acest Înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos care va aduna în misiunea sa ultimă pe toţi martirii vremurilor din urmă. Şi după aceea va veni ziua înfricoşată a Domnului.

Să ne înţelegem dar, orice strigăt împotriva oricărui păcat, dar mai cu seamă împotriva păcatului contra evidenţei, cu cât va fi mai aproape de Eshaton, va avea soarta lui Ilie. Adică acela ce-l va rosti înflăcărat va fi înălţat la cer pe rugul aprins al jertfirii pentru numele Domnului.

Mărturisitorii vremurilor din urmă vor contura în graiul lor cuvântul proorcesc al lui Ilie şi contemporanii lor îi vor da la moarte. Să facem un exerciţiu de memorie: dacă cineva ne-ar mustra pentru atare păcat, ce prim impuls am simţi dinlăuntru inimii dacă nu acesta de a închide gura celui ce îndrăzneşte să ne ceară îndreptare. Am fi gata să-l dăm la moarte pe acela, dacă s-ar putea. Adică suntem şi noi predispuşi să-l ucidem pe Ilie. Şi cu cât trece vremea şi credinţa slăbeşte, acest impuls creşte exponenţial până la consumarea  lui finală.

Să încheiem această constatare cutremurătoare a ceea ce ascunde pentru vremea din urmă carul de foc al lui Ilie şi să parcurgem împreună un eseu al dragostei lui Isus Sirah pentru prorocul Ilie:

„Şi s-a sculat prorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea. El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa i-a împuţinat. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc. Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? Cel care ai înviat pe mort din morţi şi din locaşul morţilor cu cuvântul Celui Preaînalt; Cel ce ai răsturnat pe regi în pierzare şi pe cei măreţi de pe scaunul lor; Cel care ai auzit în Sinai mustrare şi în Horeb, judecăţile răzbunării; Cel care ai uns regi spre răsplătire şi prooroci următori după tine; Cel care te-ai înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără; Cel care eşti, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potoleşti mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu şi să aşezi seminţiile lui Iacov. Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui...“ (Sirah 48, 1-12)

 

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.