Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia Popas duhovnicesc la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Popas duhovnicesc la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Marţi, 07 Noiembrie 2017 12:10

Cinstea cea mai mare se cuvine doar lui Dumne­zeu. A da făpturii cultul suprem înseamnă 

ido­la­trie şi cine săvârşeşte acesta se face vinovat de crimă de înaltă trădare faţă de majestatea divină. Dar şi făpturilor superioare nouă datori suntem cinste să le dăm, după cuvântul Scripturii. Numai că cinstea aceasta se deosebeşte mult de cea dată lui Dumnezeu şi ea nu poate să-L jig­nească. Dimpotrivă, când cinstim pe un trimis al unui stăpân, pe stăpânul însuşi îl cinstim. Dumnezeu ne-a poruncit să ne cins­tim părinţii, nu-i aşa? Dar cinstea pe care o dăm părinţilor este alta decât cea dată lui Dumnezeu. Mai altfel decât cinstea dată părinţilor trupeşti este cea datorată servitorilor Celui Prea Înalt, preoţilor, faţă de care şi regii au respect, deşi în ochii nebunilor aceştia sunt dispreţuiţi. O parte din autoritatea lui Dumnezeu le-a fost dată lor: oricâte veţi dezlega pe pământ, dezle­gat va fi şi-n cer. Onoarea pe care o acor­dăm cuiva arată că ne este superior nouă.

 

 

Şi acum, că suntem la sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pentru natura lor desăvârşită şi înalta sfinţenie cu care slujesc la tronul Domnului, cum nu se cuvine să le-aducem cinstire evlavioasă, cititorule, ca unora care ne sunt exemple de împlinire a voii Domnului? Zicem în rugăciunea „Tatăl nostru“: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!“; sau, altfel spus, precum îngerii împlinesc în cer voia Celui Prea Înalt, aşa trebuie să facem şi noi pe pământ. Ce mişcat răsună cuvântul Psalmistului: „Binecuvântaţi pe Domnul voi, toţi îngerii Lui, cei puternici în tărie, care-I pliniţi cuvântul şi auziţi glasul cuvintelor Lui; binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate puterile Lui, slujitorii Lui, care fa­ceţi voia Lui“ (Ps 102, 20-21)! Iar prorocul Daniel îi vede în jurul tronului de flăcări al Celui-Vechi-de-Zile: „Râu de foc curgea ie­şind de dinainte-I; mii şi mii Îl slujeau şi mii de miriade Îi stăteau în preajmă“ (7, 10). Îngeri mulţi vede şi vizionarul Ioan cel fe­ciorelnic de jur-împrejurul Tronului (Apoc 5, 11), în ace­leaşi numere infinite, miriade şi miriade, care înseamnă de nenumărate ori 10.000, simbolul numărului infinit.

Dar poate că cea mai frumoasă prezen­ţă biblică a celor doi Arhangheli sărbătoriţi în 8 noiembrie este cea pe care Daniel o descrie, fiind pe malurile Tibrului, în robie. După ce zugrăveşte admirabil chipul bine­ves­titorului Gavriil: „un bărbat îmbrăcat în veşmânt de in; iar mijlocul îi era încins cu aur de Ofir; trupul îi era ca de topaz; faţa lui, ca fulgerul; ochii lui, ca nişte făclii de foc; braţele şi coapsele lui, ca arama sclipitoare; iar sunetul cuvintelor lui, ca un freamăt de mulţime“ (Dan 10, 5-6), prorocul prezintă motivaţia venirii Voievodului. Poporul iudeu se afla în robia persană. Dar, cum fiecare neam de oameni are câte un înger ocrotitor, după cum zice Moise în cântarea lui: „Atunci când Cel-Preaînalt a împărţit neamurile, când i-a semănat pe fiii lui Adam, a pus hotar neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu“ (Deut 32, 8), şi perşii aveau îngerul lor, care, presimţind că-n curând poporul rânduit lui spre ocrotire va pierde binecuvântarea prezenţei poporului ales în mijlocul lui, prin eliberarea acestuia din robie, s-a împotrivit trei săptămâni Voievo­dului Gavriil care avea să-i transmită lui Daniel veşti nu tocmai favorabile poporului persan pe care el îl patrona. Ce interesant a fost plânsul postirii lui Daniel, cel de trei săptămâni de zile! (Dan 10, 2) „Pâine care să-mi placă n-am mâncat, carne şi vin nu mi-au intrat în gură, cu ulei nu m-am uns, până ce s‑au împlinit trei săptămâni de zile“ – iată postul dinaintea răspunsului Dom­nului, post de care şi noi, cititorule, avem nevoie în momentele de criză ale vieţii noas­tre sufleteşti. Şi chiar din prima zi a postului lui Daniel, Arhanghelul Gavriil a pornit să-i ducă răspunsul Domnului: „Din prima zi în care tu ţi-ai plecat inima să înţelegi şi să-ţi faci ţie necazuri în faţa Domnului Dumne­zeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu întru cuvintele tale am venit“ (Dan 10, 12). Dar vreme de douăzeci şi una de zile – în toată perioada postului profetului – „Voievodul regatului Perşilor mi-a stat împo­trivă“ şi, pe când Voievodul Mihail tocmai venise în ajutorul lui pentru a-i înlătura toate greutăţile, iată-l şi pe cel al Grecilor venind în ajutorul celui al Perşilor. Aşa că „omul de la capătul dorului“, cum îl numeşte Gavriil pe Daniel, trebuia să-şi prelungească postul până când mesagerul planului lui Dumne­zeu, Gavriil, ajutat de Mihail, cel rânduit să asigure transmiterea mesajelor divine, avea să ajungă la inima sa cu vestea Eliberării fina­le, minunata profeţie mesianică din ultimul capitol al cărţii lui Daniel.

Ce des auzim paşii îngerilor pe paginile Sfintei Scripturi! Dacă vom reuşi, cititorule, s-o citim pe-ndelete, am vedea cum îngerii sunt mijlocitori între Dumnezeu şi noi, oamenii. Dumnezeu îi trimite în ajutorul nostru. În vreme de răgaz, putem citi următoarele locuri din Cartea Sfântă: Fc 16, 7; 19; Iş 3, 1; 23, 20; 23, 23; 32-34; 33, 2; Nm 20, 16; 22, 22; 24-26; Jd 2; 6, 11-25; 2 Rg 24, 16; 4 Rg 19, 35; 1 Par 21, 15; 2 Par 32, 21; Is 37, 36; Dn 3, 28; 6, 33; Mal 3, 1; Ps 33, 7; Prov 17, 11, Sir 48, 21; 2 Mac 11, 6; 15, 22; Mt 24, 31; Mc 13, 24; Ap 1, 1. Putem, de asemenea, să citim la câţi oameni li s-au arătat îngerii: lui Agar (Fc 16, 7-12; 21, 17), lui Lot (Fc 19), lui Avraam (Fc 22, 11-18), lui Iacob (Fc 31, 11; 32, 1-2), lui Moise (Iş 3, 1-2; 4, 24; 14-19; Fapte 7, 30), lui Iosua (Ios 5; Za 3, 1), lui Ilie (3 Rg 19, 4; 4 Rg 1, 3-15), lui Zaharia (Za 1; Lc 1, 11-12), lui Tobie (Tob 5), lui Iosif (Mt 1, 20-25; 2, 13; 2, 19), Fecioarei Maria (Lc 1, 26-38), femeilor, la Mormântul Domnului (Mt 28, 5-8; In 20, 12), sutaşului Corneliu (Fapte 10, 3), lui Petru (Fapte 12, 7-11) etc. Şi aceasta, pentru că ei vieţuiesc în ascultare de Dumnezeu (Ps 102, 20) şi văd pururea faţa Lui (Mt 18, 1; Ap 8, 2), slujindu-L necurmat pe Hristos (Mt 4, 11; Mc 1, 13).

Dar poate n-ai timp sau nici îndemânare să cercetezi, iubitule, toate aceste trimiteri biblice, ca să afli locul îngerilor în iconomia mântuirii. Ai însă la îndemână ziua de 8 noiembrie cu întreaga-i imnologie liturgică, în care sunt adunate toate graiurile de Dumnezeu insuflate ale Scripturii. Iată cum ni-l prezintă pe binevestitorul harului: „Mintea cea mai înainte de veci, a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care, cu împărtăşiri dumnezeieşti, luminezi toată lumea şi ne descoperi taina cea din veac dumnezeiască şi mare cu adevărat, pe Cel Ce S-a întrupat în pântecele fecioresc; Cel Care a fost fără de trup şi S-a făcut om, ca să mântuiască pe om“ (stihiră de la Doamne, strigat-am...). Sau pe marele apărător Mihail, la Slava Laudelor: „Unde umbreşte harul tău, Arhanghele, de acolo este alungată puterea diavolului. Că nu poate să rabde lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgeţile lui cele de foc purtătoare, pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, apărân­du-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele“. Paremiile Vecerniei (Iosua 5, 13-15; Judecători 6, 11-24; Isaia 14, 7-20) ne vor încânta sufletele doar cu o parte din bibliografia citată mai sus, pentru a ne acorda inima cu cinstirea mai-marilor noştri. La Utrenie, Canonul Arhan­ghelilor va fi precedat de Evan­ghelia de la Matei 13, 24-30; 37-43, misiunea eshatologică a înge­rilor reieşind cum nu se poate mai clar din textul mateian.

În sfârşit, dacă am vorbit de­spre ascultarea şi supunerea în­gerilor faţă de voia lui Dumnezeu, în textele biblice ale Liturghiei, în Apostolul de la Evrei, capitolul 2, şi în Evanghelia de la Luca 10, 16-21, vom vedea cum s-au pe­dep­sit îngerii pentru neascultare. Revenind însă la superioritatea celor buni faţă de noi, oamenii, apoi nu trebuie să uităm că avem, totuşi, pe cineva dintre noi, o Fecioară, mai cinstită decât heru­vimii şi mai mărită, fără de ase­mănare, decât serafimii. Că nici un înger nu se poate lăuda cu cin­stea Preacuratei pentru Taina Întrupării: „Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat“ (Evr 2, 16) Hris­tos la înomenirea Lui.

Acum, dacă zborul nostru în­tru cele înalte s-a sfârşit, să ne-a­ducem aminte, cititorule, de ru­găciunea copilăriei către îngerul păzitor, pe care n-o putem uita nicicând. Şi să învăţăm, la acest popas îngeresc, troparul Sfinţilor Arhangheli: „Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii: cu rugăciu­nile voastre să ne acoperiţi pe noi cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dea­din­sul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai-mari peste cetele puterilor celor de Sus”.

Ultima actualizare în Marţi, 07 Noiembrie 2017 12:15
 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.