Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica a 27-a după Rusalii: IUBIREA UNORA FAȚĂ DE CEILALȚI ÎNSEAMNĂ A NE PRIVI FAȚĂ CĂTRE FAȚĂ
Cuvânt la Duminica a 27-a după Rusalii: IUBIREA UNORA FAȚĂ DE CEILALȚI ÎNSEAMNĂ A NE PRIVI FAȚĂ CĂTRE FAȚĂ
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Sâmbătă, 09 Decembrie 2017 18:27

Duminica a 27-a după Rusalii ne pune înainte o minune pe care

Domnul nostru Iisus Hristos a săvârşit-o într-o zi de sabat, într-o sinagogă iudaică, asupra unei femei gârbove, care era aplecată de spate de 18 ani şi nu putea să vadă soarele (Luca 13, 10-17). Mântuitorul a vindecat-o, îndreptându-i trupul. Sigur că această minune, această vindecare privită aşa ca o vindecare trupească înseamnă o putere deosebită pe care o are Hristos şi pe care o manifestă prin vindecări, prin fapte deosebite pe care le săvârşeşte, dar această vindecare ca şi toate vindecările şi minunile pe care le-a făcut Hristos au şi conotaţii mesianice. Adică au înţelesuri duhovniceşti cu privire la mântuirea sufletelor noastre, a omenirii întregi. Şi minunea de astăzi vrea să ne vorbească nouă despre neputinţa legii de a vindeca pe oameni şi despre puterea harului lui Iisus Hristos, care la plinirea vremii a venit să desluşească toate.

 

Femeia aceasta era de 18 ani sub apăsarea celui viclean, a diavolului. Cifra 18 – aşa cum toate cifrele au o simbolistică deosebită în Sfânta Scriptură – este formată din 3x6, 6 este numărul de bază care se multiplică de 3 ori şi dă 18. Cifra 6 înseamnă numărul nedesăvârşirii şi ştiţi că în Apocalipsă spune acolo cuvântul profetic despre un număr al diavolului, al peceţii care se aşază pe fruntea celor care nu ţin credinţa în Dumnezeu, adică 666, de 3 ori 6. Acest număr este o apăsare pe care diavolul o face asupra oamenilor, ţinându-i aplecaţi să nu vadă soarele, adică pe Hristos, să nu vadă pe semeni, pentru că ochii acestor oameni sunt aplecaţi mereu spre pământ. Acest număr de 3 ori 6, această pecete pe care diavolul o pusese peste femeia aceasta Hristos a venit să o ridice, a venit Hristos să înlăture această pecete în ziua a 7-a, care este ziua desăvârşirii, ziua sabatului, ziua odihnei, ziua răscumpărării noastre, ziua eliberării morţilor din morminte, ziua în care Hristos S-a odihnit de lucrările Sale mântuitoare.

Sutaşul, mai marele sinagogii, cel care răspundea de clădirea sinagogii, a apostrofat pe oameni zicându-le, în mod indirect însă mustrându-L pe Mântuitorul: „Nu mai veniţi în ziua aceasta ca să vă vindecaţi, adică în ziua a 7-a, a desăvârşirii, în ziua în care Hristos lucrează mântuirea lumii, ci veniţi în cele 6 zile, adică în zilele legii, în zilele neputinţei noastre de a săvârşi vreo minune, vreo vindecare, veniţi şi vă vindecaţi în zilele cele 6 şi nu în ziua a 7-a. Mântuitorul, cunoscându-le gândul şi modul în care ei socoteau aceste cuvinte în sinea lor, le-a zis: „Făţarnicilor, oare voi nu dezlegaţi boul şi asinul în ziua de odihnă ca să-l adăpaţi? Nu se cuvenea oare ca şi această femeie să fie dezlegată de neputinţa ei în ziua aceasta de odihnă a sabatului?” Şi ei au rămas ruşinaţi auzind aceste cuvinte, fiindcă în fiecare zi îşi dezlegau asinul şi boul de la iesle şi-i duceau să-i adape. Iată că această femeie gârbovă, aplecată de satana de 18 ani, a fost ridicată, a fost îndreptată de Hristos. Prin aceasta Domnul nostru a vrut să arate că a venit în lumea aceasta ca să ne îndrepte pe noi, cei care mai mult stăm cu ochii în pământ şi suntem apăsaţi de patimi, de păcate, de mâna celui viclean; vrea să ne elibereze de această povară, să ne facă drepţi, să ne putem privi faţă către faţă, să putem privi cerul şi soarele, adică pe El, pe Hristos, să ne putem privi şi iubi unii pe alţii în ziua aceasta a împlinirii, a 7-a, în ziua desăvârşirii. Ziua a 8-a este ziua vieţii veşnice, este ziua de dincolo de moarte.

Noi toţi trecem prin trei perioade ale vieţii: perioada celor 6 zile, a necunoştinţei, a necredinţei, a neîntâlnirilor, a neputinţei credinţei noastre, apoi vine pentru fiecare dintre noi şi ziua a 7-a, adică ziua întâlnirii cu Hristos, ziua mântuirii noastre, ziua în care El ne îndreaptă. În sfârşit, a 8-a zi, cea a veşniciei, e capătul scării vieţii de dincolo de mormânt.

Femeia aceasta a fost prezentă acolo unde era Hristos. Auzise că vine Hristos în sinagogă. Ea era credincioasă sinagogii, dar dorea să se întâlnească cu Acela care poate să o îndrepte şi s-a întâlnit cu Hristos şi El a îndreptat-o. Iată, aceasta este ziua a 7-a, ziua mântuirii noastre, ziua pe care trebuie să o căutăm, să o trăim în viaţa naostră, căci vine ziua a 8-a, ziua care este numită ziua veşniciei, adică ziua ce nu se mai sfârşeşte, ziua în care vom domni pururea cu Domnul, ziua de după moartea noastră fizică, ziua în care sufletul nostru se va desprinde de trup şi va zbura către cele veşnice.

Iată, noi am purtat zilele trecute pe câţiva credincioşi care au trecut mai repede la cele veşnice. Pentru toţi aceştia ziua a 7-a s-a încheiat, ziua în care au avut ocazia să se mântuiască şi să se întâlnească cu Hristos s-a sfârşit. Dacă nu ne-am întâlnit cu Hristos în ziua aceasta unică a vieţii noastre, în ceasul acesta de har pe care Dumnezeu ni-l oferă nouă ca să avem această şansă a îndreptării noastre, a mântuirii noastre, atunci ziua a 8-a, ziua fericirii pentru noi, fericirea locuirii veşnice cu Dumnezeu în împărăţia Sa cerească va deveni o iluzie, o neîmplinire veşnică.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru Evanghelia care ne vorbește astăzi despre îndreptarea noastră, despre faptul că trebuie să ne întâlnim fiecare cu Hristos ca să putem trăi apoi cu El viaţa veşnică, să putem să vedem chipul Lui, faţa Lui pe care mai înainte nu am putut s-o privim. Nu mai repetăm acum ce înseamnă să nu poţi privi faţa lui Hristos, pentru că de multe ori noi suntem în această primejdie şi de aceea îi implorăm mereu pe credincioşi să ne iubim unii pe alţii – şi asta o repetăm la fiecare Sfântă Liturghie –, pentru că iubirea unora faţă de ceilalţi înseamnă a ne privi faţă către faţă, înseamnă că ne-am îndreptat. Dacă nu ne putem privi faţă către faţă înseamnă că suntem aplecaţi şi nu ne putem vedea unii pe alţii şi încă nu am ajuns ziua întâlnirii cu Hristos. Fie ca ziua aceasta să fie pentru noi zi de bucurie şi izvorâtoare de nădejdi pentru veşnica bucurie în Împărăţia lui Dumnezeu. Amin!

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.