Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica dinaintea Nașterii Domnului: PRUNCUL SE NAȘTE CA SĂ MOARĂ PENTRU LUME
Cuvânt la Duminica dinaintea Nașterii Domnului: PRUNCUL SE NAȘTE CA SĂ MOARĂ PENTRU LUME
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Sâmbătă, 23 Decembrie 2017 05:28

Duminica dinaintea Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos aduce în amintirea noastră pe cei care s-au făcut

 părinţi ai lui Hristos, care au născut pe Hristos în inimile oamenilor din vremea lor, cei care au construit în conşţiinţa generaţiilor credinţa dorului după Mesia, a aşteptării unui Răscumpărător care va veni să reaşeze pe oameni într-o relaţie normală, edenică cu Dumnezeu. Pe toţi aceşti părinţi sfinţi ai poporului evreu, ai omenirii îi pomenim astăzi, pentru că următoarea sărbătoare este cea însăşi a Întrupării lui Hristos, a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

 

În ziua aceasta auzim Evanghelia cu arborele genealogic al lui Hristos, cu strămoşii Lui după trup (Matei 1, 1-25). Evanghelistul Matei, care era un evreu şi a scris Evanghelia în limba aramaică pentru poporul său, pentru evrei, a vrut să facă cunoscut acestora, după multe cercetări, că Iisus Hristos din Nazaretul Galileii, Care S-a născut în Betleem, ţinta tuturor profeţiile mesianice din vechime, Îşi trage obârşia din Avraam, din David şi din toţi cei pe care lista celor de trei ori câte 14 neamuri i-a pus înaintea lor ca mărturie a descendenţei lui Iisus Hristos din Avraam. Asta înseamnă că El poartă în Sine toată umanitatea, poartă în Sine toată populaţia acelor locuri, tot poporul ales, dar şi lumea întreagă. Căci în cadrul genealogiei am observat şi nume care erau din afara poporului Israel. Asta înseamnă că Hristos Îşi trage rădăcinile din lumea întreagă, pentru că El Însuşi a creat-o prin cuvântul Său.

În continuare, după ce auzim genealogia, evanghelistul Matei arată cum a fost naşterea Mântuitorului. „Dar naşterea” – acest adversativ înseamnă că naşterea lui Iisus Hristos a fost altfel decât au fost celelalte naşteri pe care evanghelistul le-a enumerat: „Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacov” şi aşa mai departe. Ci „iar” sau „dar“ înseamnă că naşterea lui Iisus a fost altfel, adică El n-a fost născut după principiile firii pământeşti, după regula unei familii pământeşti, adică din tată şi mamă pământesc, ci El este născut din Tată din veci fără mamă şi în timp din mamă fără de tată. S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, de la Duhul Sfânt, fără să aibă ea legătură cu bărbat, de aceea naşterea Lui a fost altfel decât toate celelalte. Şi noi ne uimim în faţa naşterii lui Iisus Hristos. Toţi îngerii se uimesc şi vin cântând colindele Naşterii. Păstorii lasă oile lor şi vin şi aduc daruri în ieslea Betleemului, magii de departe vin şi ei cu daruri la Betleem ca să se închine Împăratului ce S-a născut mai presus decât orice împărat. Au văzut steaua mergând spre Răsărit şi iată că, acestui împărat Mesia au venit şi ei să I se închine. Ne închinăm şi noi, venind la biserică cu colinde; colindele sunt darul nostru pe care-l aducem lui Hristos, venim cu trupul nostru, cu fiinţa noastră întreagă pe care o aducem ca o jertfă, venim cu inima noastră pe care o punem la picioarele Lui ca dar şi venim şi cu păcatele noastre pe care I le aducem şi pe care Pruncul mult le aşteaptă.

Istoria Bisericii păstrează o frumoasă amintire despre Sfântul Ieronim. El era scriitor, traducător al Scripturii, şi o făcea aceasta în peştera din Betleem, la câteva sute de ani după Naşterea Domnului. Şi stătea el acolo şi plângea, dorind să aducă ceva şi el Pruncului. Dar era sărac, deşi era un om foarte inteligent, care traducea în limba latină Sfânta Scriptură. Într-o noapte, Îl vede pe Pruncul Iisus că vine şi-i spune: „Vreau să-mi dai păcatele tale!” Aceasta este dorinţa Pruncului Iisus, să-I dăm Lui păcatele noastre. Pentru aceasta a venit El în lume, ca să ia asupra Sa păcatul acesteia. A venit pe lumea aceasta ca să primească daruri de la noi nu altele decât acestea, pe care toţi le avem şi le putem oferi Lui dacă vrem. De aceea şi acum Pruncul vine la noi ca să primească de la fiecare păcatele. Dumneavostră aţi venit la spovedanie în urma pocăinţei, a postului pe care l-aţi ţinut, a părerii de rău pentru păcatele făcute şi pe care le-aţi adunat în minte. Şi aţi venit cu ele înaintea Pruncului. Aţi stat în faţa duhovnicului, dar el este numai un martor înaintea lui Hristos pentru cele ce aţi adus, dar aţi stat în faţa ieslei, în faţa Pruncului Iisus. Vedeţi, icoana Maicii Domnului Îl arată pe Iisus Prunc în braţe, deşi El a crescut în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, El aici este arătat Prunc Care doreşte de la noi dar, şi acest dar este constuit din păcatele noastre. Pruncul Se naşte ca Să moară pentru lume, pentru ca noi să fim eliberaţi de păcate, căci El în trupul Lui vrea să le spele, în trupul Lui vrea să le plătească prin suferinţă şi prin moarte.

De aceea noi iubim pe Iisus Hristos, pentru că El a venit să plătească în locul nostru preţul păcatelor noastre. Noi venim şi I le punem la picioare şi fiecare are această conştiinţă a atracţiei spre El. Să-I oferim ceea ce El aşteaptă de la noi, adică păcatele noastre. Amin!

 

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.