Scurt istoric

PAROHIA «SFÂNTUL NICOLAE», VIIŞOARA,

COMUNA TÂRGU-TROTUŞ, JUDEŢUL BACĂU

Viişoara este un sat ce aparţine comunei Târgu-Trotuş, judeţul Bacău.

Comuna Târgu-Trotuş se înscrie între oraşele ca centre meşteşugăreşti şi comerciale care au jucat un rol deosebit în istoria social-economică a societăţii româneşti din secolele XIV-XVII.

Situat în apropierea unei vechi şi însemnate ocne de sare şi, în acelaşi timp, în locul unde începea drumul care, suind pe apa Oituzului, ajungea în Transilvania la Breţcu şi de acolo la Braşov, la început Trotuşul era o veche alezare rurală românească, dar în secolul al XIV-lea a devenit un important oraş al Moldovei.

Un alt document ulterior celui dintâi arată că oraşul a fost reşedinţa unui vechi ţinut moldovean căruia i-a dat şi numele său. Ţinutul Trotuşului e constatat documentar la 18 februarie 1466 prin care Ştefan cel Mare întăreşte lui Ioaniş Izvoreţ satul Munte, ţinutul Trotuş, pe care acesta l-a cumpărat de la Ivanco Ungureanu şi de la soţia sa, fiica lui Turău (Al. Artimon, Geneza şi evoluţia oraşelor din sud-vestul Moldovei, în revista Carpica, XXIV, 1993).

Satul Viişoara se pierde în vechime, urmele de locuinţe şi fragmente ceramice, lucrate la mână sau la roată, atestă existenţa unei aşezări geto-dacice. Ceramica este formată dibn străchini, pahare amorfe, alte obiecte pictate şi caracteristice tipurilor din faza «CucuteniB». Complexul ceramic de la Viişoara aparţine celor două faze «Cucuteni B1 şi B2». Tot la Viişoara s-a descoperit un tezaur format din 806 monede greceşti de argint, monede emise pentru oraşele greceşti Dyrrhachium (800 exemplare), Apollonia (1 exemplar) şi încă 5 monede de argint, aşa-numitele Tetradrahme thasiene. Se cred că acest tezaur a fost îngropat aici în secolul al II-lea sau în primele decenii ale secolului următor. Aceste urme arheologice constituie mărturii de seamă asupra vechimii localităţii Viişoara.