În duminica a 6-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte textul

Trei lucruri a făcut Mântuitorul în Evanghelie: a iertat păcatele, a cunoscut gândul ascuns al oamenilor și a vindecat trupul slăbănogului. A ierta păcatele este semnul puterii dumnezeiești, pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele. A cunoaște gândurile ascunse ale oamenilor este iar al lui Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu cunoaște gândurile noastre. Nici diavolul nu cunoaște gândurile noastre, numai dacă noi vorbim și spunem gândurile noastre, atunci el ni le cunoaște. Altfel, numai Dumnezeu este Acela Care cunoaște gândul omului și omul care îl nutrește, evident. Apoi a treia minune, vindecarea trupească, sigur, tot o lucrare dumnezeiască. Pentru că cine ar putea să vindece un slăbănog așa cum era acesta purtat de patru oameni și coborât în mijlocul casei în care se afla Mântuitorul în Capernaum?

Această minune este o imagine cum nu se poate mai frumoasă a mântuirii noastre sufletești. Avem un suflet care este slăbănogul nostru. Care poate zice că nu-i slăbănogit de păcate sufletul său, care poate spune că nu-i lepros sufletul său, care poate spune că nu e orb sufletul său adică ochii sufletești nu-i sunt orbiți din cauza păcatelor? Prin urmare, toți avem nevoie de acest Doctor care este Iisus Hristos.

Cine sunt cei patru oameni care au adus pe acest slăbănog, purtându-l de cele patru colțuri ale păturii și coborându-l prin acoperiș în mijlocul casei unde Se afla Hristos? Casa în care Se află Hristos este Biserica. Mereu să avem această conștiință că acolo unde este Hristos prezent, acolo este Biserica prezentă, este Biserica însăși. În mijlocul Bisericii sunt aduse sufletele noastre de mâinile Evangheliei. Cei patru oameni îi închipuie pe cei patru evangheliști, Matei Marcu, Luca și Ioan care, prin cuvântul pe care l-au scris, ne poartă pe noi înaintea lui Hristos în Biserica Lui. Noi nu am fi venit la biserică, dacă nu am fi fost mânați de acest cuvânt, dacă nu am fi fost purtați de cuvântul lui Dumnezeu pe care ni l-au spus părinții noștri, în care am crescut de mici și, iată, acest cuvânt ne poartă. El ne scoate din casa noastră, ne ajută să lăsăm deoparte preocupările pământești trecătoare, să venim înaintea acestui Doctor care este Iisus Hristos. El știe de ce avem nevoie. El cunoaște credința apostolilor Săi. Cum să nu cunoască El credința apostolilor? Dacă ne lăsăm purtați de cuvântul chemător la mântuire al Evangheliei, atunci Hristos, pentru credința evangheliștilor Săi, ne vindecă, ne iartă păcatele, ne dăruiește sănătate, ne ajută să ne purtăm crucea cu bucurie. Acest slăbănog, purtându-și pătura în spate și mergând la casa lui, îl arată pe omul credincios care, întâlnindu-se cu Hristos, simte că este tot mai ușoară povara crucii sale pe care o poartă. Necazurile, care erau insuportabile, bolile, care erau izvor de cârtire, de acum încep să fie ceva ușor ca un fulg. Omul vindecat și-a luat pătura și s-a dus la casa lui. Omul credincios, când se întâlnește cu Hristos și simte iertarea păcatelor și mângâierea pe care o dă acest Doctor fără plată, Iisus Hristos, atunci toate necazurile lui, toată crucea lui devine deodată foarte ușoară și omul poate să și-o poarte mergând la casa lui. Iar casa noastră este Raiul, este Împărăția lui Dumnezeu. Mergem către Împărăția lui Dumnezeu, purtându-ne crucea cu bucurie și simțind-o așa de ușoară, deși este aceeași ca înainte. Dar Hristos ne întărește, El ne dă putere s-o ducem cu mai multă ușurință. Iată ce face Hristos în lumea aceasta cu oamenii Săi, cu cei credincioși. Asta vrea să facă și cu noi. De aceea venim la biserică, pentru ca, întorcându-ne acasă, să simțim că zburăm. Dacă nu simțim asta întorcându-ne acasă, înseamnă că nu ne-am întâlnit cu Hristos sau poate gândurile noastre au fost viclene, au fost fățarnice dorințele noastre și nu s-a petrecut nimic cu noi și în noi. Dar omul credincios se întoarce acasă și spune: parcă mă simt mai ușor acum, parcă mă întorc de la biserică altfel! Și când simți aceasta, înseamnă că într-adevăr s-a produs o lucrare dumnezeiască în inimă și Hristos ți-a iertat păcatele pentru că ai spus: Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul.

Fie ca această Evanghelie și multele ei înțelesuri din care, iată, am cules cele trei lucrări mari ale Mântuitorului: iertarea păcatelor, vădirea gândurilor ascunse și vindecarea trupească, să ne fie pentru toți încurajare ca să venim la El cu sufletul și credința noastră, cu slăbănogia noastră, purtați cu credință pe brațele Evangheliei. Să stăm înaintea lui Hristos, pentru ca El să-Și reverse harul din belșug peste viața noastră. Amin!