Evanghelia din ziua cinstirii Sfinților Împărați

Odinioară, la nașterea Lui în Betleem, îngerii din cer s-au coborât cântând o cântare nouă care a pus în uimire pe păstorii din câmp. Și aceia au plecat, ascultând glasul îngerilor și văzând mulțime de oaste cerească în văzduh cântând cântări cum nu s-au mai auzit, nepământești. S-au dus și L-au aflat pe Hristos, pe Mai Marele Păstorilor. Mântuitorul folosește această asemănare între un păstor și turma lui și între El însuși și Biserica Lui sau credincioșii Săi care ascultă glasul Păstorului când îi cheamă pe nume pe fiecare. Da, fiecare având un nume, Hristos ne cheamă pe numele nostru.

Astăzi, într-un mod deosebit, Hristos este atent la cinstirea sfinților care sunt pomeniți, Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena. Și când Hristos îi pomenește și-i cinstește pe acești mari sfinți ai Bisericii, deopotrivă cu Apostolii, în pomenirea numelor lor simt o izbucnire de bucurie și o rază de har îi atinge pe toți aceia care poartă aceste nume, Constantin și Elena. Pentru că Marele Păstor îi strigă pe nume pe fiecare din cei care prelungesc peste vremi numele Sfinților. De aceea este foarte important să avem nume de sfinți și să dăm copiilor noștri nume de sfinți. Pentru ca atunci când Biserica cinstește pe sfinții respectivi, glasul Bisericii fiind glasul lui Hristos care-i cheamă pe nume pe sfinții Lui, atunci toți cei care poartă numele acelor sfinți, într-un mod deosebit și plenar în ziua aceea, sunt binecuvântați de Dumnezeu.

Hristos ne cheamă pe fiecare pe numele nostru, chiar dacă avem un nume pe care nu-l poartă sfinții cinstiți în calendar. Hristos îi cheamă și pe cei care nu au nume de sfinți, atunci când aceia strigă după ajutor la Dumnezeu. Dar cred că cei care au primit un nume de sfinți, atunci strigarea numelui lor este înmulțită prin pomenirea numelui sfântului respectiv. Cele care poartă numele Sfintei Fecioare Maria au cel mai dar în privința aceasta. Pentru că pe Sfânta Fecioară Maria Biserica o pomenește în fiecare zi de nenumărate ori. Fiecare slujbă are în sine un cuvânt adresat Maicii Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul și toți sfinții sunt cinstiți în Biserică prin canoanele care se citesc pentru lauda lor. Pomenirea numelui lor atrage binecuvântare și revărsare de har și peste cei care poartă numele lor.

Da, Păstorul cheamă oile pe nume și oile aud și cunosc glasul Păstorului. Cum vom cunoaște glasul Păstorului? Cei care au oi știu că, atunci când păstorul le dă mâncare, le mângâie, vorbește cu ele, oile îndată vin după el și-l urmează. Ele cunosc glasul stăpânului lor, al păstorului lor. Hristos este Păstorul nostru. Cunoaștem oare glasul Lui? Cât cunoaștem glasul lui Iisus, cât Îl urmăm noi pe Păstorul nostru Care ne cheamă pe nume?

Când o oaie iese din turmă și se duce spre prăpastie sau spre un loc periculos, păstorul o cheamă pe nume. Dacă nu vrea să asculte, trimite câinele care o întoarce. Sau merge la ea și cu toiagul o aduce înapoi în turmă. Când ne abatem de la drumul Bisericii, al căii pe care Hristos o urmează, El ne cheamă pe nume: unde te duci? Vino înapoi! Întoarce-te din calea rea pe care ai plecat. Dacă auzim glasul Păstorului și ne întoarcem e bine. Dacă nu și El ne iubește, nevrând să ne piardă, ne lovește cu toiagul. Când vine o suferință în trupul nostru, ea este toiagul Păstorului Care, prin suferință, prin necazuri, ne aduce înapoi la turmă. Vedeți, când suntem bolnavi zicem: mă duc la biserică. Sunt bolnav. Păstorul te-a lovit cu toiagul și ți-a spus: înapoi în turmă! Clopotul când sună e glasul Păstorului Care ne cheamă pe nume pe fiecare. Și noi cunoaștem glasul Păstorului. Toți auzim clopotul și știm: acesta este clopotul nostru, e glasul bisericii noastre, e fluierul păstorului care ne cheamă. Oile ascultă de glasul Lui și vin după El. Păstorul merge înaintea lor și le duce la pășuni verzi și la ape de odihnă, cum spune Sfântul Evanghelist Ioan. Hristos ne oferă hrană pentru viața veșnică.

Ce se întâmplă oare când nu vrem să ascultăm de glasul Păstorului? Când rămânem departe de turma Lui? Lupul, care stă la pândă, de abia așteaptă să vadă o oaie răzleață ca să o prindă, să o rupă, să o nimicească. Diavolul este lupul care stă la pândă, leul cel fioros care așteaptă să înșface oile turmei lui Hristos. Vedeți, când nu suntem cu Hristos, în Biserica Lui, ne permitem păcate, cădem în păcate, vorbim împotriva turmei, împotriva Bisericii. Batjocorim pe cei care merg după Hristos. Unii vin la biserică și le e rușine să nu-i vadă vecinii și să râdă de ei. Nu au tăria răstignirii, a acceptării morții pentru numele lui Hristos. Dar cel care ascultă de glasul Păstorului are și el partea și soarta Păstorului. Pe Păstor oamenii L-au răstignit pe cruce. Pe Păstor L-au ucis. Cei care merg după El au aceeași soartă. Dar slava lui Hristos s-a arătat în învierea și înălțarea Sa la cer. Turma Îl urmează în răstignire, dar și în slavă. El le cheamă: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi! Oile care ascultă glasul Păstorului și-L urmează merg după El pe aceeași cale pe care Hristos S-a înălțat la cer, sufletele lor îndreptându-se la pășunile cele odihnitoare din locurile de verdeață ale Împărăției lui Dumnezeu.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au fost păstori ai împărăției celei mari din vremea lor. Ei înșiși devenind creștini, Biserica îi cinstește deopotrivă cu Apostolii care au condus lumea spre Împărăția lui Dumnezeu prin predicarea Evangheliei. Da, nu numai preoții sunt chemați a îndrepta turma încredințată lor spre Împărăția lui Dumnezeu. Ci fiecare în parte avem chemarea celor doi împărați Constantin și mama sa Elena de a conduce împărăția încredințată nouă, familia, copiii, nepoții, spre Împărăția lui Dumnezeu. Și când ne asemănăm cu Hristos și glasul nostru este glasul Păstorului ceresc, oile ne urmează, pentru că ascultă glasul păstorului. Ce fericiți sunt părinții al căror glas este ascultat de copiii lor, așa cum este fericit Hristos atunci când noi, copiii Lui, Îl urmăm cu ascultare. Și cât de întristați suntem ca părinți, când vedem că nu ne ascultă copiii noștri! În același fel este întristat Hristos când vede că noi, fiii Lui sufletești, nu-L ascultăm. Să facem bucurie cerului, Sfinților Împărați și tuturor sfinților al căror nume-l purtăm, prin viața noastră duhovnicească și prin alergarea noastră spre Împărăția lui Dumnezeu. Amin!