Istoricul bisericii din Viişoara

Despre vechimea bisericii se poate spune că prima datare o avem în anul 1848, când s-a construit o biserică cu pereţii din zid de piatră din albia pârâului Văratici, ce trece pe lângă biserică, şi acoperită cu şindrilă. În anul 1892 s-a reparat, învelindu-se cu tablă şi pardosindu-se cu piatră. Înainte de această construcţie a fost o alta construită din nuiele împletite, cu pari şi temelie de stâlpi de stejar, acoperită cu şindrilă, cu osârdia monahului Iustin ce se găseşte în pomelnicul bisericii pe la anul 1774.

Biserica de azi are o suprafaţă de 105 metri pătraţi, este lungă de 15 metri şi lată de 7 metri. Rezidirea şi mărirea bisericii s-a început în anul 1954 şi s-a sfinţit în 17 noiembrie 1957. În urma cutremurului din 1977, s-au făcut mari reparaţii, resfinţirea bisericii având loc în data de 23 mai 1982. O altă reparaţie generală a avut loc în anul 1989 când s-a sfinţit iarăşi biserica.

Scurt istoric

PAROHIA «SFÂNTUL NICOLAE», VIIŞOARA,

COMUNA TÂRGU-TROTUŞ, JUDEŢUL BACĂU

Viişoara este un sat ce aparţine comunei Târgu-Trotuş, judeţul Bacău.

Comuna Târgu-Trotuş se înscrie între oraşele ca centre meşteşugăreşti şi comerciale care au jucat un rol deosebit în istoria social-economică a societăţii româneşti din secolele XIV-XVII.

Situat în apropierea unei vechi şi însemnate ocne de sare şi, în acelaşi timp, în locul unde începea drumul care, suind pe apa Oituzului, ajungea în Transilvania la Breţcu şi de acolo la Braşov, la început Trotuşul era o veche alezare rurală românească, dar în secolul al XIV-lea a devenit un important oraş al Moldovei.