O taină a lui Dumnezeu: apelul solemn!

Cine-şi uită istoria, nu-şi poate croi drept cărarea pe care doreşte să tindă şi obiectivul pe care doreşte să-l atingă atunci când vorbeşte despre viitorul său.

Domnul nostru Iisus Hristos, când a venit pe pământul acesta, a fost trimis la un neam, la un popor, la poporul evreu. Şi în cadrul acestui popor a fost trimis într-o familie: Dreptul Iosif care era logodit cu Prea Sfânta Fecioară Maria. Proorocii adeseori, în decursul istoriei Vechiului Testament, au făcut eforturi deosebite să-i facă pe evrei să înţeleagă că ei sunt un neam ales. Adeseori acest popor uita lucrul acesta pentru care era pedepsit de Dumnezeu cu grele încercări. A fost dus în robie pentru aceasta.

ACEŞTI OAMENI AU FOST PE FRONT

(discurs rostit la slujba de mulţumire prilejuită de cinstirea veteranilor de război aflaţi încă în viaţă în satul Viişoara, comuna Târgu-Trotuş, judeţul Bacău, de către General Dr. Vasile-Jenică Apostol, în 24 august 2008)

Îmi cer îngăduinţa să-mi permiteţi să rostesc câteva cuvinte.

În primul rând aş vrea să scot în evidenţă această preocupare a părintelui Petru Roncea pe care îl cunosc de vreo doi ani, fiindcă am făcut parte o perioadă scurtă din parohia dumnealui şi am colaborat foarte bine, pentru că este un om de cultură, un om care îşi iubeşte neamul românesc, un om care-şi iubeşte ţara şi un om care promite foarte mult pe plan cultural. Este, după cum ştiţi, redactor-şef la o revistă de specialitate la care colaborez şi eu şi poate vom aduce şi alţi colaboratori.