Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Popas duhovnicesc la Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Popas duhovnicesc la Intrarea Maicii Domnului în Biserică
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Wednesday, 20 November 2019 22:45
There are no translations available.

Ţi-aduci aminte, cititorule, de primul praznic împărătesc al anului bisericesc? La po­pasul duhovnicesc de-atunci, pe care l-am făcut împreună pe plaiurile Naza­retului,

spuneam că drumul nostru curând va urca la Ierusalim dimpreună cu prunca Maria şi, desigur, şi cu părinţii ei, care, mai apoi, se vor şi muta acolo, să fie mai aproape de Sfânta Sfintelor, unde-şi duseră fiica, nu pentru a avea grijă de mâncarea Mariei, care era rânduită să se hrănească cu pâine îngerească, ci ca să fie cât mai aproape de poarta Raiului de taină, ce „aşteaptă intrarea Preotului cel mare, singura care aduce pe Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre“ (Slava Laudelor de la Utrenia Naşterii Maicii Domnului).

 

Praznicul de astăzi, din 21 noiembrie, ne poar­tă paşii pe muntele Sionului, unde binecuvântata familie din Nazaret îşi împlinea o scumpă făgă­duinţă făcută Domnului în vremea sterpiciunii ei: dacă Dumnezeu le va da rod pântecelui, ei îl vor afierosi Templului, cum glăsuieşte mi­nu­nat încă de la prima stihiră Vecer­nia mică: „De la Dom­nul luând roada fă­găduinţei Ioachim şi Ana, pe Maica lui Dumnezeu, jertfă bi­ne-primită, în templu au adus-o astăzi, şi Zaharia, marele ar­hiereu, binecuvân­tând-o, a primit-o“. Şi nu erau singuri când îşi împlineau făgăduinţa, ci, pre­cum văzuse cu du­hul strămoşul Prea­fe­ricitei, David, multe fecioare mergeau cu ea, însoţind-o cu lu­mini aprinse: „Adu­ce-se-vor Împăra­tu­lui fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie“ (Ps 44, 14). Sfântul Ma­xim Mărturisitorul, într-un cânt cu pri­vire la viaţa neprihă­nită şi fericită a Fe­cioarei de la naştere şi până la moarte1, vede această profeţie şi în legătură cu sufletele feciorelnice care calcă pe urmele ei şi-i sunt prietene (cf. In 15, 15). Şi da­că‑i sunt prietene, pentru că o urmează cu luminile sufletelor aprinse, „vor fi unite prin har cu Domnul şi Fiul şi vor fi conduse în Sfânta Sfintelor cereas­că“. Ca să stai de-a dreapta altarului în Sfânta Sfintelor din ceruri, de-a dreapta lui Dumnezeu – „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta“ (Ps 44, 11) –, îţi trebuie suflet feciorelnic, gata pentru întărire cu hrană cerească. Şi această icoană o zărim în Liturghie cum nu se poate mai sensibil la împăr­tăşirea preoţilor care vin în dreapta altarului şi primesc de la episcop dumnezeiasca hrană.

Psalmul 44, cântat ca polieleu la praznicele Mai­cii Domnului, având o vădită dimensiune mesi­anică, descrie frumuseţea şi graţia podoabelor duhovniceşti ale Fecioarei: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină ţesută cu aur şi-n ape lucioase învârstată... Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru (9, 13a). Iar cât priveşte soarta celor ce‑o urmează, a noastră adică, a celor feciorelnici cu sufletul ce mergem pe urmele ei cu făclii luminoase, versetele 14 şi 15 ne dau finalitatea: „Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului, Ţie Îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape; în veselie şi bucurie vor fi aduse, aduse vor fi la templul Împăratului“.

Ce mult-grăitoare icoană a mântuirii ne oferă, dragă cititorule, praznicul Intrării în Biserică a Mai­cii Domnului cu această viziune teologică a Sfântului Maxim asupra fecioarelor ce-o urmează pe prunca Maria la Templu! Dar ştii tu ce-a păţit Sfântul Maxim pentru astfel de viziuni minunate asupra tainei mântuirii? Şi mai ales c-a avut curajul să le apere în faţa ereticilor din vremea sa? Mâna lui dreaptă, ce-a scris cuvintele de aur ale teologiei, i-a fost amputată. Şi limba, despre care sectarii vre­mii lui credeau c-a blasfemiat Scriptura, i-a fost smulsă2. Cititorule, dacă socoteşti că drumul tău spre Hristos nu-i în urma Maicii Lui, ci-i altfel, în afara prezenţei ei, atunci, pentru tine, tu-i amputezi dreapta Sfântului Maxim. Şi limba i-o smulgi cu dinţii tăi strânşi revoltător de iute c-a îndrăznit să‑ţi arate altfel smerenia feciorelnicilor.

Dar hai să mergem şi noi la biserică. Cu o lumâ­nare în mână, păşind în urma Sfintei Sfintelor, care întru cele sfinte locuieşte. Până ajungem lângă altar, să învăţăm troparul: „Astăzi, înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propo­văduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumne­zeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bu­cu­ră‑te, plinirea rându­ie­lii Ziditoru­lui“. Apoi să ne des­fătăm au­zul cu pro­feţiile citite la pare­miile Vecer­niei: cor­tul adunării cu chi­vo­tul Legii în el, uns spre sfinţenie mare şi plin de slava Domnului (Iş 40, 1-5; 9-10; 16; 34-35) va avea o casă în Sion şi Solomon va fi a­cela ce-n Sfânta Sfin­­telor din templul zidit de el va aşeza, sub aripile heruvi­milor, icoana de pes­te veacuri a chivotu­lui fecioresc de sfinţe­nie, slava Domnului cuprinzând acum şi templul (III Regi 8, 1; 3-7; 9-11), peste ca­re va rămâne vizibil, mai ales când priveşti sanctuarul dinspre poarta cea închisă, cea din afara lui, spre răsărit. Aşa a văzut mărirea lui Dumne­zeu şi vizionarul Ie­ze­chiel, când, ur­când de la poarta cea închisă spre miazănoapte şi aruncându-şi ochii spre Sanctuarul învăluit în flăcările slavei Domnului, a căzut cu faţa la pământ (Iez 43, 27; 44, 1-4). Şi toată imnologia praznicului irumpe de bucurie şi veselie mare, pentru că „pruncă fiind cu trupul – doar trei ani având – şi desăvârşită cu sufletul, sfântul chivot în casa lui Dumnezeu intră, ca să se hrănească cu dumnezeiescul har“ (stihiră de la Cântarea a 6-a). Vezi, cititorule, ca să Se sălăş­luiască Hristos în noi, trebuie să ne hrănim în chip neo­bişnuit, precum Fecioara cu hrană cerească s-a putut face Maică după trup Mântuitorului. Vom putea atinge cu mână necredincioasă acest chivot însufleţit al lui Dumnezeu şi să nu pierim? Vor putea buzele noastre altfel decât cu laudele îngerilor a vorbi despre ea şi să nu amuţească?

Cu ce evlavie aminteşte Sfântul Apostol Pavel evreilor despre Cortul mărturiei, care le era nespus de întipărit cu litere de neşters în conştiinţa lor religioasă! Părinţii Bisericii ne-au pus acest text, din Evrei 9, 1-7, la Apostolul Sfintei Liturghii, tocmai pentru că-n el este ascunsă icoana de minune-izvorâtoare a Fecioarei stând în anticamera Bunei-Vestiri. Textul evangheliei de la Luca 10, 38-42 şi 11, 27-28 este însă icoana noastră, cititorule, a casei şi a inimii noastre, Betanii aşteptându-L pe Iisus Biruitorul.

 

1 Vezi Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 77 ş.u.;

2 Preot Petru Roncea, Minunăţii aghiografice, Ed. Filocalia, Roman, 2004, p. 111.

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.