Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica Slăbănogului: SĂ NU NE ÎNTOARCEM LA VECHILE PĂCATE
Cuvânt la Duminica Slăbănogului: SĂ NU NE ÎNTOARCEM LA VECHILE PĂCATE
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Saturday, 09 May 2020 17:31
There are no translations available.

Textul citit la Apostolul dinainte de Evanghelia din Duminica

Slăbănogului ne-a dus cu mintea la locul unde este mormântul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în Lida, lângă Iope sau lângă actualul Tel Aviv, în Israel. Acolo, Sfântul Apostol Petru a vindecat pe un om slăbănog, care se numea Enea. În numele lui Iisus Hristos, Sfântul Petru i-a spus acelui bolnav să se ridice să-și ia patul și să meargă la casa lui. Omul s-a ridicat deodată, vindecându-se de paralizia lui. În același timp, lângă Lida, în Iope, care este cartierul vechi al orașului Tel Aviv, era o creștină numită Tabita care  era foarte bolnavă. Atât de bolnavă că  a murit. Atunci, frații creștini din Iope, văzând că a murit aceea care a făcut atât de mult bine săracilor din Iope, au trimis o solie  la Sfântul Petru, știind că este în Lida, care era foarte aproape. Au dorit să-l cheme pe Sfântul Petru să-i ajute și să-i mângâie pentru necazul care a venit asupra lor. Petru, mergând din Lida la Iope, a înviat-o pe Tabita, după ce mai întâi a fost copleșit de văduvele și săracii din Iope care au venit cu cămășile cusute de Tabita și le-au arătat Sfântului Petru, zicându-i: iată cât de mult bine ne-a făcut ea nouă! Și pentru că în vremea aceea Biserica era la începuturile firave ale ei, Dumnezeu îngăduia să se facă minuni deosebite pentru ca oamenii să fie atrași mai ușor de cuvântul Evangheliei lui Iisus Hristos. Învierile au fost în vremea aceea ca un semn și încurajare pentru iudeii care auzeau despre Hristos să creadă în El, văzând ce putere are Iisus făcând aceste minuni. Deci în numele lui Iisus, l-au rugat pe Petru să aibă milă de ei și de sufletul celei plecate. Și Petru, rugându-se, a strigat: Tabito, scoală-te! Și Tabita s-a ridicat în picioare și a fost dată vie săracilor din Iope care s-au bucurat nespus pentru această minune. Ei bine, aceste două întâmplări petrecute în Lida și Iope pe care le-a povestit Evanghelistul Luca în textul Apostolului sunt un preambul al Evangheliei vindecării pe care Iisus Hristos a săvârșit-o la scăldătoarea Vitezda în Ierusalim.

 

Scăldătoarea aceasta se află îndată după Poarta oilor sau a leilor, cum i se mai spune astăzi, poartă prin care pelerinii intră de obicei în Ierusalim pentru Drumul Crucii. Deci lângă Poarta oilor sau a leilor se află această scăldătoare în care oile care erau aduse în fiecare zi la templu pentru junghiere, cum era legea lui Moise ca la templu să se jertfească oi și miei spre iertarea păcatelor poporului și pentru slava lui Dumnezeu. Ei bine, mai înainte de a ajunge la templu, aceste oi, care erau aduse din câmpul păstorilor, acolo unde se aflau turmele alese, intrând pe această poarta a oilor, îndată erau spălate în această scăldătoare a oilor sau Vitezda cum se numea ea. Și, după ce erau spălate, erau duse la templu pentru a fi junghiate pe altar. Ei bine, în jurul acestei scăldători deosebite, care avea cinci pridvoare, zăceau foarte mulți bolnavi cu un scop foarte precis. Din când în când, un înger al Domnului cobora din cer și tulbura apa scăldătorii. Iar bolnavul care intra primul în apă se făcea sănătos, orice boală avea el.

Acolo era un slăbănog care de 38 de ani stătea și aștepta acest moment. Dar, neputând să se miște repede, când îngerul apărea deodată și tulbura apa, ci altul mai iute ca el intra în apă și se făcea sănătos, el rămânea tot bolnav pe mal, în pridvoarele lui Solomon. Iată, însă, că a venit Mântuitorul la el în aceste pridvoare, cum spune Evanghelia, și, văzându-l pe acesta, i-a fost milă de el și i-a zis: voiești să te faci sănătos? El a răspuns: cum să nu voiesc, dar nu am om care să mă arunce în scăldătoare. Eu nu pot singur. Dacă aș avea un om care să fie lângă mine și să mă arunce la timp în apă, atunci m-aș face sănătos. Omul de care el avea nevoie era chiar Iisus Hristos Domnul. De acest Om avea el nevoie, Care a venit acum să-l întrebe de sănătate. Și atunci Mântuitorul i-a zis: ridică-te, ia-ți patul tău și umblă. Fără să mai fie nevoie ca îngerul să coboare din cer și să tulbure apa, ci numai prin cuvântul Lui bolnavul deodată s-a ridicat în picioare. Ce înseamnă, oare, aceasta, ce ascunde Evanghelia în această minune? Trebuie să fie ceva, nu doar o vindecare și atât. Să ne minunăm de câte lucruri frumoase a făcut Hristos!

Fiecare minune trebuie să ascundă ceva în sine. Cinci pridvoare în care zăceau nenumărați bolnavi, spunea Înaltpreasfințitul nostru Ioachim când a sfințit biserica noastră de la Gura Văii, Bârsănești,  în anul 2000,  fiind sărbătoarea de astăzi a slăbănogului, că cele cinci pridvoare sunt cele cinci continente în care bolnavii lumii așteaptă un om, iar omul care era în cetate era Iisus Hristos Mântuitorul. În cele cinci pridvoare care sunt și cele cinci simțuri ale omului zăcem noi, ca oameni, cu păcatele noastre. În fiecare simț al nostru se strecoară ispita și boala sufletească și avem nevoie de cineva care să ne revigoreze, care să ne reașeze în normalitate, să ne vindece din neputințele noastre. Și acel om pe care-l așteptăm este Iisus Hristos. Noi înșine, cu puterea noastră, nu avem cum să ne vindecăm, cum să intrăm în scăldătoare. Suntem prea slăbănogi, suntem prea neputincioși, păcatul ne-a ofilit prea mult ca să mai putem noi face ceva pentru noi. Ne trebuie un om și Acesta este Hristos Care prin cuvântul Lui a restaurat pe slăbănog. Și El poate și pe noi să ne reașeze în normalitate.

Dar Hristos i-a spus slăbănogului pe care l-a vindecat ceva nu i-a spus altui om vindecat din toate minunile pe care le-a făcut El. Ii-a zis acestuia, după ce l-a întâlnit în templu: Iată, te-ai făcut sănătos! De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple și mai rău. Nimănui nu i-a spus Hristos cuvântul acesta. Numai acestui slăbănog de 38 de ani. Numărul acesta este aproape de 40. 40 este durata unui post, este așteptarea unui eveniment cosmic cum este Nașterea Mântuitorului, este timpul Vechiului Testament, este timpul vieții noastre de la naștere până la moarte. Numărul 40 închipuie viața oricărui om și, mai înainte de a ne da sfârșitul obștesc, în pragul morții, Hristos, Omul de care avem nevoie, vine și ne  întreabă de sănătate.

Acest om de la Vitezda, care a fost făcut sănătos, nu a fost sincer în recunoștința pe care era dator să I-o ofere Mântuitorului. Îndată după ce a fost vindecat, iudeii, știind că era zi de sâmbătă când a fost săvârșită minunea și văzându-l pe acesta că și-a ridicat patul, adică pătura pe care stătea, și că după lege în zi de sâmbătă nu ai voie să porți nicio sarcină, l-au certat pentru aceasta. Slăbănogul însă s-a scuzat, neluându-și asupra sa vina, ci a spus că Acela care l-a făcut sănătos i-a zis: ia-ți patul și du-te. Cine este acela, l-au întrebat. Dar el nu știa cine este, că Iisus Hristos nu Se recomandase Cine este, iar el nu L-a cunoscut.

Mai târziu, Mântuitorul îl găsește în templu și-i zice: iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai greșești, ca să nu ți se întâmple mai rău. Și Evanghelia încheie foarte dramatic, spunând că omul acela s-a dus atunci repede și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos. Prin aceasta, i-a adăugat Mântuitorului încă o filă la dosarul acuzării la moarte. Când Mântuitorul avea să fie acuzat la moarte, o vină era și aceasta că El calcă sâmbăta. Prin urmare, calcă legea lui Moise și oricine calcă legea lui Moise este vinovat de moarte. Îndată, poporul întreg a strigat: Răstignește-L, este vinovat de moarte pentru că a călcat deseori legea.

Omul vindecat de Mântuitorul ne închipuie pe noi. Acest slăbănog ne închipuie nu numai în vindecare pe noi, ci ne închipuie și în răspunsul pe care adesea îl dăm dragostei lui Dumnezeu. Că ori de câte ori dăm la moarte pe Hristos, nu facem altceva decât ne așezăm în postura acestui slăbănog vinovat care L-a pârât pe Iisus acelora care căutau să afle cine a îndrăznit să calce legea ca să fie dat la moarte. Prin orice păcat, prin orice neascultare de cuvântul lui Dumnezeu, prin orice vindere a lui Hristos, facem fapta slăbănogului din Evanghelia de astăzi.

Venim la biserică pentru ca să ne întoarcem acasă altfel. Mereu când venim la biserică trebuie să avem pe conștiință dorința de a ne face mai buni. Venim ca să ne schimbăm ceva din noi, din viața noastră. Evanghelia de astăzi ne învață acest lucru: să nu mai păcătuim, ca să nu se întâmple mai rău. Am fost iertați de Hristos, am fost vindecați de El. Inima noastră a fost restaurată prin sângele Lui. Dacă ne întoarcem iarăși la păcatele vechi, ni se va întâmpla și mai rău, așa spune cuvântul Evangheliei. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca, așa precum Apostolul Petru ne-a grăit nouă prin vindecarea paraliticului Enea din Lida așa cum  a înviat pe Tabita din Iope, cea care murise, așa cum Hristos a vindecat pe acest slăbănog din Ierusalim care se afla la scăldătoarea Vitezda, și pe noi să ne ridice din neputința noastră, din paralizia noastră, din moartea noastră. Trei vindecări am auzit astăzi și măcar de una avem nevoie fiecare.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să fim părtași uneia care ni se potrivește. Că fiecăruia ni se potrivește una din cele trei, pentru ca astfel să ne întoarcem acasă binecuvântând pe Dumnezeu. Și toți cei care ne vor vedea că morți am fost și am înviat, bolnavi am fost și ne-am vindecat să preamărească pe Dumnezeu cel din ceruri și să dorească și ei să fie părtași  ai aceluiași har de care noi ne-am făcut părtași. Amin!

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.