Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica a 16-a după Rusalii: MĂSURILE DARULUI ȘI TREPTELE ÎNTUNERICULUI
Cuvânt la Duminica a 16-a după Rusalii: MĂSURILE DARULUI ȘI TREPTELE ÎNTUNERICULUI
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Friday, 05 February 2021 19:18
There are no translations available.

Evanghelia din Duminica a 16-a după Rusalii vorbește despre

 noi înșine, pentru că pilda cu talanții ne privește pe fiecare în parte. Fiecare am primit de la Dumnezeu, când ne-am născut și, mai ales, când am fost botezați în taina Sfântului Botez și pecetluiți cu Duhul Sfânt, am primit de la Dumnezeu niște talanți, adică niște daruri, fiecare după puterea lui de a le duce, sau de a le înmulți. Unuia, cinci, altuia, doi, altuia, unul. Fiecare a primit după măsura puterii de a înmulți, după înțelepciunea pe care o are fiecare să chivernisească bine acești talanți. Talanții sunt daruri pe care le avem de la Dumnezeu și cine poate spune că n-are unul sau mai multe daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat din belșug în inima lui?

 

Faptul că avem cele cinci simțuri, că vedem cu ochii, că auzim cu urechile și că pipăim cu mâinile noastre, că simțim mirosul cui ajutorul nărilor, acesta este un mare talant, un mare dar de la Dumnezeu  pe care trebuie să-l înmulțim. Când Dumnezeu Se va întoarce și ne va cere socoteală ce am făcut cu darurile pe care le-am primit, să putem să-I aducem înainte faptele credinței noastre, înmulțirea talanților, a darurilor pe care le-am primit. Avem sănătate de la Dumnezeu, să o înmulțim, să o întărim. Avem înțelepciune, rațiune, minte? Să le înmulțim spre slava lui Dumnezeu. Avem darul cântării, să-l dezvoltăm, să-l înmulțim, lăudând pe Dumnezeu. Avem darul rugăciunii, avem darul vorbirii, câte daruri nu poate un om să și le descopere. Poate spunem vreunul: eu nu am nimic! Nu se poate, măcar un talant fiecare are. Iată, cel cu un talant, ne spune Evanghelia, că l-a ascuns. Știa că stăpânul lui este om aspru, dar nu știa că este și om bun. E bun prin faptul că i-a oferit lui atât cât putea duce. Dacă i-ar fi dat cinci talanți, ce s-ar fi făcut săracul, sărmanul om, care n-a fost în stare decât un talant să primească. Stăpânul a ținut cu el, nu i-a pus pe umerii mai mult decât putea duce. Întotdeauna ceea ce ne oferă Dumnezeu nu e mai mult decât putem purta. Pentru că El ne știe limitele, neputințele noastre și de aceea nu îngăduie să purtăm poveri mai mult decât suntem în stare să le ducem. Dar omul acesta n-a văzut bunătatea stăpânului său, nu a văzut bucuria Lui de a-l răsplăti la întoarcere. Ci tot timpul s-a gândit: știam că ești om aspru care seceri unde nu ai semănat și aduni de unde nu ai vânturat. Știam că ești om aspru, această părere o auzim de multe ori despre Dumnezeu Care este Stăpânul nostru, atunci când suntem nemulțumiți de ceea ce ne oferă nouă, zicând că Dumnezeu este prea aspru și că ne pedepsește prea greu. Și vedem mereu partea aceasta negativă, în loc să punem în valoare, să ne apropiem, să ne încărcăm sufletele cu acea energie pozitivă pe care o dă gândul la bunătatea Domnului, la mila Lui, la dragostea Lui față de noi.

Acest om a ascuns talantul, nu l-a înmulțit, nu l-a folosit. Oare ne regăsim vreunul în fapta acestui om? Evanghelia ne vorbește nouă celor care suntem prezenți în biserică, în fiecare duminică. Oare darurile noastre le punem în slujba lui Dumnezeu, sau nu?

Evanghelia se încheie foarte trist. Stăpânul a poruncit ca darul, talantul să se ia de la cel care l-a îngropat și să fie dat celui care a înmulțit pe cei cinci, iar cel nevrednic să fie luat și aruncat în întunericul cel mai dinafară, acolo unde este plângerea și scrâșnirea dinților. În cuvinte omenești, Evanghelistul Matei a redat cuvântul Mântuitorului cu referire la viața de dincolo de moarte pentru cei necredincioși, pentru cei care ignoră care refuză să înmulțească darurile pe care Dumnezeu le-a dat lor.

Întunericul cel mai dinafară! Înseamnă că sunt mai multe trepte ale întunericului, un întuneric mai ușor, altul mai adânc și altul mai din afară, adică adâncul iadului, cum s-ar spune cu alte cuvinte, unde este plângerea și scrâșnirea dinților. Ce cuvinte grele rostește Hristos în legătură cu soarta omului care nu pune în valoare darul primit de la Dumnezeu! Avem picioare bune. Picioarele sunt un dar de la Dumnezeu. Cum înmulțim noi acest dar? Ce pași trebuie să facem ca acest dar al umblării să fie înmulțit? Sigur, mergând pe calea lui Hristos, urmând căile Domnului. Ce frumoși sunt pașii celui care urcă pe munți, spune cuvântul Scripturii. Bolnav am fost și ați venit la Mine! Iată înmulțirea darului picioarelor bune pe care omul le are: să mergi la cel bolnav, să-l vizitezi, simțind și crezând că Hristos suferă în acela. Darul mâinilor. Hristos a spus: flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc! Cu mâinile dai de mâncare celui flămând. Dar nu-i dai unui om, ci-i dai lui Hristos Care suferă în acela neavând ce mânca. Și atunci înmulțești darul milosteniilor, darul mâinilor făcând milostenii, dând pâine celui flămând și apă celui însetat, și haine celui gol. Că a spus Mântuitorul: flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat și Mi-ați dat să beau, gol și M-ați îmbrăcat. Cu mâinile îmbraci pe cineva care este gol, cu mâinile faci milostenii, cu mâinile îți înmulțești darul prin aceste milostenii. Avem darul cântării, venim la biserică și lăudăm pe Dumnezeu în cântare. Nu stăm în biserică ca la spectacol, la teatru, ascultând și urmărind cu ochii doar ritualul slujbei, ci înmulțind darul pe care-l avem cântând împreună cu strana, participând la cântarea liturgică în acest dialog cu Dumnezeu Care ne vorbește nouă prin preot din Sfântul Altar și noi Îi răspundem din partea poporului, conversând, înmulțind darul cuvântului.

Mergem acasă, ne așezăm pe genunchi și rostim rugăciuni lui Dumnezeu. Câte daruri nu avem! Ne putem lăuda care mai de care că avem mai multe ca celălalt și e bine că ni le recunoaștem: darul înțelepciunii, al muncii în diferite domenii, în meserii diferite de te miri cum cineva știe să facă și aceea și aceea. Are darul acesta, această înțelepciune de la Dumnezeu.

E bine să-ți cunoști darurile, însă nu trebuie să te lauzi cu ele, ci să le înmulțești pe acestea. Când va veni stăpânul, adică când se va întâmpla moartea noastră, și ni se va cere sufletul, în acest suflet se află ascunse darurile pe care Dumnezeu ni le-a oferit la Taina Botezului. Atunci Hristos se va uita să vadă cât am înmulțit din ele. Și, după măsura înmulțirii lor, ne va chema să ne răsplătească: vino, slugă credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră în bucuria Stăpânului tău. Puțin ni se cere să facem în lumea aceasta, dar ne oferă pentru acel puțin făcut cerul întreg, Raiul, Împărăția Lui. Ce ar da omul să-și răscumpere sufletul său: lumea întreagă de ar avea-o, n-ar putea să-și răscumpere sufletul. Cu toate acestea, Hristos ne dă mai mult decât lumea întreagă, El ne dă Împărăția lui veșnică. Ce Stăpân milostiv, ce Dumnezeu milos avem! Cum să nu-L iubim, cum să nu-L urmăm, cum să nu-L cinstim pe Dumnezeu? Cum să nu-L prețuim și să nu înmulțim darurile pe care ni le-a dat, pentru că atunci când vom pleca din lumea aceasta nicicum să nu ne lege și să ne arunce în întunericul cel mai dinafară, ci se ne primească în lumina cea veșnică. Amin!

Last Updated on Friday, 05 February 2021 19:20
 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.