Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Popas duhovnicesc la Sf. M. M. Dimitrie: HRISTOS S-A REGĂSIT ÎN COASTA ÎMPUNSĂ A SFÂNTULUI DIMITRIE
Popas duhovnicesc la Sf. M. M. Dimitrie: HRISTOS S-A REGĂSIT ÎN COASTA ÎMPUNSĂ A SFÂNTULUI DIMITRIE
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Sunday, 24 October 2021 20:02
There are no translations available.

La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de

mir a cărui sfinte moaște se află în orașul Tesalonik, din Grecia, mulțime nenumărată de credincioși împreună cu clericii Bisericii aduc cinstire lui Dumnezeu Care Se preamărește în chip deosebit în persoana Sfântului Dimitrie. Biserica este Casa Domnului și unde este Hristos prezent acolo sunt prezenți toți sfinții Lui. De aceea, când intrăm în biserică, ne întâmpină Gazda acesteia Care este Hristos. Și împreună cu El și în jurul Său se află toți cei care s-au preamărit prin sfințenia vieții lor și care au ajuns în Împărăția harului. De aceea, dacă lumea spune că aici este Raiul și iadul, apoi cu adevărat aici este și Raiul și iadul. În biserică   stând, unde este prezent Hristos, este Raiul. Unde este prezent diavolul, acolo este iadul. Locurile păcatului sunt o prelungire, o prezență a iadului. Unde este preamărit Dumnezeu, acolo este un colț de Rai. De aceea, noi, când venim în biserică, venim ca să ne obișnuim cu viața din Rai. Iar când nu mergem la biserică, ci mergem  în locurile păcatului, mergem să ne obișnuim cu viața din iad încă de pe pământul acesta. Asta înseamnă că existența Raiului și a iadului este o actualitate, o realitate pe care o trăim fiecare dintre noi, mutându-ne după cum trăim viața noastră, fie în iad, fie în Rai. Atunci când păcătuim ne afundăm în adâncurile iadului și facem voia lui Satan, a diavolului. Când omul înjură pe Dumnezeu, când se ceartă cu fratele său, când face păcate de orice fel, el se ascunde de fața lui Dumnezeu, așa precum s-a ascuns Adam în Grădină de fața Aceluia Care îl căuta în fiecare seară în răcoarea ei. Dar când venim la biserică, trăim o altfel de viață și e bine să ieșim din cotidianul vieții, din muncile noastre zilnice, ca să trăim o clipă  de Rai, de viață cerească pe care o aflăm acolo unde este prezent Hristos. Dar și când mergem la un bolnav și-l vizităm, când ajutăm un om sărac, când îmbrăcăm un gol și vizităm un întemnițat, în aceia Hristos suferă și acolo este un colț de Rai. Mergi în casa celui suferind pe pat și neputincios. Acolo Îl afli pe Hristos suferind și acolo este un colț de Rai. Mergi în locul unde este înjurat Dumnezeu, te așezi pe bancă cu vecinii și începi să bârfești pe alții, acolo se prelungește iadul, ești cuprins de vâlvătaia păcatului care te atrage spre locul în care diavolul este stăpân sau în care el chinuiește oamenii. Prin urmare, fiecare dintre noi trăim Raiul sau iadul după voința noastră, după modul în care fiecare ne putem credința noastră în Dumnezeu sau ne supunem firii care este predispusă spre a greși, spre a fugi de la fața lui Dumnezeu și, mai mult, spre a fi împotriva lui Dumnezeu.

 

Două texte evanghelice auzim la Sfânta Liturghie din sărbătoarea Marelui Mucenic Dimitrie. Prima este întru pomenirea marelui cutremur care a avut loc în Constantinopol, într-o sărbătoare a Sfântului Dimitrie. De atunci, Părinții Bisericii au așezat în rânduiala imnografică a zilei de 26 octombrie pomenirea cutremurului, cu rugăciune de a fi apărați de groaza cea înfricoșătoare a cutremurului. Textul citit din Evanghelie este cu furtuna de pe mare înfuriată. Valurile făceau să fie în primejdie corabia în care erau ucenicii, iar Mântuitorul era și El în corabie, însă dormea, adică i-a lăsat pe ucenici singuri să înfrunte cutremurul care generase valurile acelea puternice, tsunami-ul de pe Marea Galileii. Ucenicii s-au înfricoșat, pentru că erau puțin credincioși, deși știau că Hristos este cu ei. Totuși, pentru că nu-L cunoșteau încă pe Iisus că este Fiul lui Dumnezeu, socoteau că valurile ar putea să-i înece pe toți, adică să-L omoare și pe Iisus. Mântuitorul, trezindu-Se, le-a zis: puțin credincioșilor, pentru ce v-ați îndoit, pentru ce sunteți înfricoșați? Apoi a poruncit vântului să se oprească și marea s-a liniștit și cutremurul a încetat.

Spre corabia vieții pe care plutim spre țărmul celălalt al veșniciei vin valuri, vin încercări, vin nenorociri. Dacă-L avem pe Hristos în corabia vieții noastre, nicicum nu se scufundă corabia, nu poate muri Hristos din familia noastră, nu putem pieri atâta vreme cât Hristos este cu noi. Acesta e mesajul primei Evanghelii.

Al doilea mesaj este din Evanghelia în care Mântuitorul a avertizat pe apostolii Săi cum vor fi priviți ei de lume, cum vor fi respinși, cum vor fi uciși de oameni. Mesajul este că omul credincios nu are altă soartă decât soarta lui Hristos. Pe măsură ce-L urmezi pe Hristos tot mai mult, în acea măsură oamenii te vor batjocori și vor fi gata să te dea până și la moarte. Dacă cineva vrea să fugă de batjocura lumii, să nu-L urmeze pe Hristos. Să râdă cu lumea, să glumească cu lumea, să păcătuiască cu lumea, să facă ce face lumea și va fi fericit, și va fi lăudat, și va avea parte de liniște pe pământul acesta. Dar va trăi un colț de iad în această stare. Însă dacă ești tare și rabzi, și-L urmezi pe Hristos, ai parte din belșug de soarta Lui. Observați în parohie, când e perioadă de sărbători mai deosebite și încercăm să facem mai multe slujbe în biserică, vedeți cum prin comunitatea parohială oamenii încep să se tulbure și să zică: ce face părintele la biserică atâtea slujbe? Vedeți, în noi există această pornire împotriva lui Hristos Care a zis: dacă pe Mine M-au urât, și pe voi vă vor urî. Ne trezim, fără să ne dăm seama, oamenii credincioși de astfel, ne trezim că vorbim împotriva lui Hristos, împotriva Bisericii. Există în noi această predispoziție, din cauza păcatului și a condiției firii noastre pământești, de a ne împotrivii lui Hristos. Cineva dacă se întoarce la Biserică, trezindu-se după ani sau zeci de ani  de nepăsare duhovnicească față de sufletul său, și începe să vină la biserică, Dumnezeu vorbindu-i printr-un vis sau printr-o înștiințare deosebită, ce zic cei din jur: ce faci, te-ai pocăit? Vino cu noi, sau stai acasă! Încet-încet începe batjocura, începe lupta împotriva aceluia care dorește să meargă după Hristos. Iar dacă omul nu este întărit în credință, îndată este biruit. Se întoarce: merg cu voi! Dar omul care este legat de Hristos și pe care Hristos l-a atras după Sine nu mai ține cont de batjocura lumii și de moartea care-i stă în față. Așa a fost Sfântul Dimitrie. Era un tânăr. Tatăl lui care murise fusese proconsul, om mare în dregătorie la Maximilian împăratul. Se întâmpla asta în timpul prigoanei contra creștinilor. Și împăratul s-a gândit ca pe fiul acestuia să-l pună proconsul în locul tatălui, gândind ca să-l tragă la sine, să fie și el în credința lui care era idolatră. Dar Dimitrie era credincios. El credea în Hristos. Și când a fost obligat, poruncindu-i-se să omoare pe creștini – așa era în vremea aceea, dar vremurile se pot întoarce și nu e departe timpul când cineva care mărturisește pe Iisus Hristos să fie întemnițat, așa cum se întâmplă în alte părți ale lumii deja –, Sfântul Dimitrie a zis: eu sunt creștin! Atunci împăratul a zis: te arunc la închisoare! Nu renunț la Hristos, nu pot să omor pe frații mei, răspunse Sfântul Dimitrie. Atunci împăratul l-a băgat la închisoare și l-a osândit la moarte prin însulițare. Când au intrat soldații în celula lui ca să-l omoare, el a ridicat mâna dreaptă sus ca prima suliță să-l împungă în coasta dreaptă, așa cum a fost străpuns cu sulița Mântuitorul.

Hristos Se regăsește în suferință în sfinții Lui. Au fost răstigniți Apostolii, pentru că Hristos trebuia să Se regăsească pe cruce în trupurile Apostolilor, așa cum au pătimit Petru, Andrei și ceilalți care au fost omorâți prin răstignire. Fiind împuns Sfântul Dimitrie în coastă, Hristos S-a regăsit în coasta lui împunsă de soldații romani care i-au luat viața în acest fel. Din coasta străpunsă a lui Hristos odinioară a ieșit sânge și apă, adică a ieșit Taina Sfintei Împărtășanii din care noi pregustăm veșnicia în fiecare Liturghie. Din coasta Sfântului Dimitrie a ieșit mir nepământesc care până astăzi izvorăște din trupul mucenicului, de aceea el se numește Sfântul Mare Mucenic Izvorâtorul de mir. Din trupul lui izvorăște mirul ca semn al Duhului Sfânt Care i-a pătruns întreaga ființă și care a rămas într-o măsură în ea și după moarte, astfel că trupul lui neputrezit este și astăzi izvorâtor de mir de mare valoare și de cerească mireasmă.

Să avem binecuvântarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Amin!

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.