Actualităţi
Activităţi
Apariţii editoriale
Publicaţii
Multimedia Cuvânt la a doua zi a Sfintelor Paști: CE SPUI TU DESPRE TINE ÎNSUȚI, CINE MAI EȘTI TU?
| Cuvânt la a doua zi a Sfintelor Paști: CE SPUI TU DESPRE TINE ÎNSUȚI, CINE MAI EȘTI TU? |
| Written by Preot Petru Roncea | |||
| Saturday, 23 April 2022 21:08 | |||
|
There are no translations available. Hristos a Înviat! Ce spui tu despre tine însuți? După o perioadă de pregătire extrem de importantă și plină de înțelesuri și de chemări la mântuire, aceea a Postului Mare, după explozia de bucurie din noaptea Pascală văzându-L pe Hristos înviat, vine textul acestei Evanghelii, în a doua zi a Paștilor, sau întrebarea din această Evanghelie pentru fiecare: Ce spui tu de tine, după ce ai parcurs această perioadă de înnoire duhovnicească și de smerire în urma vederii păcatelor proprii? După ce am auzit Canonul Sfântului Andrei Criteanul și am văzut cât de mult s-a umilit el pentru un păcat pe care l-a avut în viața sa - a înclinat, într-o măsură nu mare, la o erezie care era în timpul lui - și, când și-a dat seama de adevărul credinței pe care l-a călcat și și-a revenit, nu a putut să nu se pocăiască foarte profund și să scrie acel canon de pocăință pe care Biserica îl citește în fiecare an în Postul Mare. Și după ce am parcurs serile Deniilor și L-am urmat pe Hristos, simțind că El suferă pentru păcatele noastre și că poartă crucea în care sunt concentrate toate păcatele lumii, inclusiv ale noastre. Și după ce am văzut că El le-a răscumpărat prin moarte pe cruce și a înviat a treia zi din morți. Deci, după această pleiadă de evenimente cosmice, extraordinare, care s-au petrecut cu Mântuitorul și la care am participat și noi în mod tainic, de această dată, vine acum întrebarea pentru noi: cu ce ne-am ales, ce răspuns putem da despre noi acum? Sigur, trebuie neapărat să fie un răspuns altfel decât cel pe care l-am fi dat înainte de a intra în Postul Mare. Că, înainte de actul pocăinței, omul ar putea să spună că este cineva. O istorioară spunea despre un om credincios, un creștin care, întrebat fiind cine este el, a răspuns: sigur, eu sunt inginer, eu sunt profesor, eu sunt om mare etc. După aceea s-a mai gândit el și a zis: totuși nu sunt chiar atât de mare. Și a început să mai reducă din măreția cuvintelor despre sine până când a ajuns să spună, în relația lui cu Hristos: Tu ești totul, iar eu sunt nimic! Așa și noi, la intrarea în Postul Mare, ne socoteam oameni credincioși, ne socoteam oameni vrednici, oameni de laudă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar, după ce am trecut prin Postul Mare și prin această incursiune pe care am făcut-o în toată slujirea lui liturgică, cred că răspunsul nostru ar putea și ar trebui să fie altfel acum și altul.
Ce spui tu despre tine însuți? Sfântul Ioan Botezătorul, care a trăit în pustie, în post, toată viața lui a mâncat miere sălbatică și lăcuste, se îmbrăca în haine de păr de cămilă, era foarte simplu în îmbrăcămintea lui, foarte mult postitor în viața lui și a vorbit cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a vorbit în pustie, că spunea el odată: Cel Care m-a trimis să botez mi-a spus că Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se este Cel Care botează cu Duh Sfânt și cu foc. După ce el a trăit această revelație a dialogului cu Dumnezeu în pustie, când a fost întrebat: ce spui tu despre tine însuți, cine ești tu, el a răspuns: Eu sunt un glas care strigă în pustie. El trebuie să crească, iar eu să scad. Ești tu proroc, ești tu Ilie, ești tu Hristosul? Nu sunt niciunul din ei, eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor Aceluia Care va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Aceste cuvinte erau cele pe care le rostea Sfântul Ioan ca răspuns la întrebarea: ce spui tu despre tine însuți. Despre el nu avea nimic să spună și toate cuvintele erau despre Hristos. În a doua zi a învierii, să punem pe inima noastră această întrebare care este o chintesență sau o urmare a tuturor nevoințelor din Postul Mare care a trecut. Ce spui tu despre tine însuți? Și răspunsul să fie o preamărire a lui Iisus Hristos, să fie un răspuns în care să simțim că nu suntem nimic și că Hristos este totul în noi. Și că putem vorbi despre El, despre Patimile Lui, despre moartea Lui, despre învierea Sa, să mărturisim adică neascunzând talantul cunoașterii lui Hristos pe care El ni l-a oferit fiecăruia în timpul acesta. Și să mărturisim despre El tuturor oamenilor care ne înconjoară, celor din familia noastră, de pe ulițele noastre cu care ne întâlnim. Cine este Hristos, ce a făcut El pentru noi și că nu suntem vrednici să ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Său, dar El e Acela Care ne-a învrednicit pe fiecare în parte să fim una cu El prin împărtășirea aceasta sfântă, euharistică, pe care ne-o oferă prin Biserică. Să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să putem răspunde la această întrebare care se pune inevitabil inimii noastre, la sfârșitul unei perioade de pregătire, de creștere duhovnicească cum a fost Postul Mare. După ce am urcat pe scara virtuților și a pocăinței, vine întrebarea: ce spui tu despre tine însuți, cine mai ești tu? Și răspunsul nostru să fie acela al smereniei vameșului, acela al umilinței fiului risipitor care s-a întors la tatăl său, acela al oilor binecuvântate de-a dreapta Tatălui care vor fi primite în odihna veșnică pentru că au miluit pe Hristos, Cel Care a fost în suferință în lume. Amin!
|