Întâiul chemat la apostolat, Sfântul Apostol Andrei, supranumit

Sfântul Apostol Andrei pe care-l pomenim astăzi și care este părintele duhovnicesc al neamului nostru el este și pârgă a colegiului apostolic, al Sfinților Apostoli, pentru că a fost primul dintre ei chemat de Hristos să-L urmeze ca Apostol. Chemarea lui a fost specială pentru că, mai înainte de aceasta, el a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind în pustie, Sfântul Ioan propovăduia Evanghelia Împărăției care se apropia și mulți oameni erau atrași de acest profet al pustiului, mergând la el și unii rămânând ucenici ai lui. Așa a fost Andrei, unul dintre ucenicii Sfântului Ioan. Și atât de mult acești ucenici îl iubeau pe Sfântul Ioan, că ei credeau toate cuvintele pe care acesta le rostea. Ioan le spunea despre Iisus Hristos, despre Mesia care va veni în curând și că oamenii trebuie să-L urmeze pe Hristos. Le spunea că atunci când va apărea Hristos, numele lui, al lui Ioan, va scădea, el se va micșora și Hristos va crește. Le vorbea despre Mielul lui Dumnezeu care avea să ridice păcatul lumii, despre Mesia care Se va jertfi pentru păcatul lumii. Ca un miel spre junghiere va veni și-L vor da la moarte. Ucenicii lui îl ascultau și nu înțelegeau ce înseamnă aceste cuvinte, dar le puneau la inima lor. Când Iisus Hristos a venit la apele Iordanului în mulțimea aceea care îl înconjura pe Sfântul Ioan, acesta L-a zărit și, după cum i-a spus Dumnezeu, pe când era în pustie, că Îl va cunoaște când va veni spre el și-L va mărturisi lumii, atunci Sfântul Ioan L-a arătat cu degetul și a spus ucenicilor săi, mai ales care erau aproape de el: Acesta este Mielul despre Care v-am vorbit, Cel care ridică păcatul lumii! Atunci Andrei s-a dus la Hristos și L-a întrebat: Rabi unde locuiești? Hristos, Care are ca tron cerul, iar pământul este așternut picioarelor Sale, i-a invitat acolo unde locuia. Dar Cel care spunea altă dată că vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, însă Fiul omului nu are unde să-Și plece capul, nu a avut niciodată un loc al Său pe pământ. De aceea, în cântările Bisericii din Vinerea Mare, Iosif din Arimateea merge la Pilat și îi cere trupul acestui străin: Dă-mi mie pe acest străin care nu are unde-și plece capul în lumea aceasta!

Hristos a fost un străin în istorie, El a venit pe pământ, dar nimeni nu L-a primit. Betleemul a avut porțile încuiate, casele n-aveau loc pentru Hristos să Se nască. Iudeii nu L-au primit în inima lor, nu L-au lăsat să Se întrupeze în viața lor. Lumea L-a răstignit pe Hristos, pe cel străin care a venit să mântuiască lumea din păcat și din moarte. Totuși, Hristos îi cheamă pe cei doi și le spune: veniți și vedeți unde locuiesc. Și s-au dus și a rămas cu ei în ziua aceea. Ce le-a vorbit lor Hristos nu ne mai spune Evanghelia, după cum Evanghelia nu ne spune ce a vorbit Hristos samarinenilor atunci când femeia samarineancă a  dus vestea despre El în cetatea sa. Hristos a rămas acolo două zile și mulți, mult mai mulți samarineni au crezut în Hristos și au mărturisit: acum credem, nu pentru cuvintele femeii și mărturisirile ei, ci pentru că noi cu ochii noștri și cu urechile noastre L-am văzut și L-am auzit pe Iisus Hristos.

Acești doi apostoli, unul dintre ei fiind Andrei, au rămas cu Hristos și au devenit ucenici ai Mântuitorului. Dar Andrei nu a vrut să se bucure singur de această comoară pe care a câștigat-o, de acest mărgăritar de mare preț. De aceea, lăsând toate, s-a dus la fratele său Petru, care era și el un pescar, avea familie, s-a dus la el și i-a spus acest cuvânt: Am găsit pe Mesia! Toți Îl așteptau pe Mesia, toți evreii așteptau să apară Răscumpărătorul. Toți profeții au vorbit despre El că va veni. Și cei mari și cei mici din Vechiul Testament, până la Ioan care a fost ultimul profet, toți au vorbit și au anunțat că va veni Mesia, Răscumpărătorul, Leul cel din Iuda, Copilul ce Se va naște. Au vorbit despre Fecioara care-L va naște, despre Betleemul care va fi răsfățat între cetățile lui Iuda pentru primirea lui Hristos să Se nască în ieslea lui. Și toate celelalte profeții vechi testamentare despre Hristos erau în inima evreilor arzând și clocotind de dorul apariției Aceluia. Acum, iată, Andrei îi spune fratelui său: am aflat pe Mesia, am găsit pe Mesia! Petru nu a stat o clipă pe loc, ci s-a dus la Hristos. Mântuitorul l-a văzut, l-a privit și i-a schimbat numele, din Simon cum era numele lui l-a numit Petru, pentru că întâlnirea cu Hristos a fost ca un botez al lui în care numele i s-a schimbat și viața i s-a schimbat, Petru devenind ucenic al Mântuitorului.

Evanghelia în continuare ne povestește cum Hristos i-a chemat și pe ceilalți ucenici, unul după altul, și cum fiecare a chemat pe altul aducându-l la Hristos, așa cum a făcut Filip care l-a chemat pe Natanael, un prieten al său, și i-a zis aceluia: Am găsit pe Acela despre Care a scris Moise în lege și prorocii, pe Iisus din Nazaret! Și astfel s-a întregit numărul celor doisprezece apostoli în fruntea cărora a stat Andrei ca primul chemat la apostolat și pe care Biserica îl pomenește astăzi.

În Dumnezeiască Jertfă pe care o aducem pe Sfânta Masă, Hristos, Cel care Se răstignește, poartă în crucea Lui crucile apostolilor Săi. În răstignirea Lui poartă răstignirea lui Andrei, a lui Petru și a celorlalți Apostoli care au fost răstigniți. În răstignirea Lui poartă răstignirile noastre, pentru că fiecare dintre noi avem o cruce de purtat pe care ne răstignim în viața aceasta, cum spune Sfântul Apostol Pavel: m-am răstignit împreună cu Hristos și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Această împreună-răstignire cu Hristos Apostolul Andrei a primit-o cu bucurie, atunci când i s-a oferit viața în schimbul lepădării de Hristos. El a ales mai degrabă să sufere cu Hristos, pentru ca să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, să fie veșnic cu Hristos, cu Mirele său pe Care L-a urmat și dincolo de moarte.

Suntem chemați astăzi, la sărbătoarea acestui Sfânt Apostol, la răstignire cu Hristos, la a ne uni crucea noastră cu cea a lui Hristos. Dacă facem așa, atunci nu noi vom purta greutățile ei, ci Hristos ni le va purta. El ne va duce și crucea noastră, dacă ne vom alipi crucea noastră de a Lui. De aceea, când ne însemnăm cu semnul crucii  și spunem: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, însemnăm de fapt Crucea lui Hristos pe trupul nostru și ne legăm crucea noastră care este pe trupul nostru, crucea suferințelor noastre, a necazurilor noastre, de Crucea lui Hristos. Și atunci Hristos ne poartă și pe noi când Își duce crucea. Și ce fericit și liniștit este omul care este purtat de brațele lui Hristos, de brațele Celui care l-a creat și Care ne-a mântuit.

Iisus Domnul nostru este Acela pentru Care Andrei și Petru, și Filip, și Natanel, și Toma, și Matei, și ceilalți ucenici au lăsat toate și L-au urmat până la moarte, propovăduindu-I Evanghelia și numele Său în tot pământul. Noi suntem astăzi aici datorită Sfântului Apostol Andrei. Dacă nu ar fi fost el, Dumnezeu ar fi avut o altă cale ca să-Și împlinească Biserica, să Și-o întemeieze în lume. Dar l-a ales și l-a trimis pentru noi pe acest om al Său, Andrei, marele apostol, curajosul apostol, părintele nostru duhovnicesc căruia noi ne rugăm și îl pomenim în rugăciunile noastre și al cărui nume îl poartă credincioșii cu atâta bucurie, Andrei, Andreea etc.

Ziua pomenirii Apostolului neamului nostru este 30 noiembrie. Următoarea zi este 1 decembrie când poporul nostru își sărbătorește Ziua Națională, unitatea lui într-un stat. Dar mai înainte de a sărbători unitatea noastră națională, sărbătorim legătura noastră cu cerul, cu Hristos, cu Dumnezeu, prin mijlocirea acestui Apostol Andrei pe care astăzi îl pomenim. Fie ca rugăciunile lui către Hristos să fie pentru noi, ca fii ai săi duhovnicești, bineprimite la tronul slavei și să fim binecuvântați de Dumnezeu, așa cum a binecuvântat Hristos pe Apostolii Săi rânduindu-le să șadă pe cele douăsprezece scaune în Împărăția cerurilor și să judece neamurile la a doua venire a Sa. Amin!