Evanghelia duminicii a 14-a după Rusalii, de la Matei 22, 1-14, ne pune înainte chemarea la o nuntă. Mântuitorul

Ospăţul nunţii este ospăţul credinţei, este aşadar ospăţul Liturghiei la care suntem chemaţi cu toţii, pentru că se aud clopotele în toată parohia şi suntem cu toţii invitaţi la această nuntă.

Dar Mântuitorul spune în continuare că oamenii care au auzit chemarea au început să se scuze. În altă Evanghelie se înşiră şi scuzele pe care le-a spus fiecare. Evanghelia de astăzi nu înşiră scuzele. Ci numai că toţi cei invitaţi s-au scuzat: că nu pot să vin la nuntă, nu pot să vină la ospăţul credinţei. Şi atunci stăpânul s-a mâniat pentru această împotrivire a invitaţilor săi de onoare. A trimis slujitorii şi le-au spus să-i cheme pe toţi pe care-i vor găsi la garduri, în pieţe, pe uliţe, ca să se umple casa. Şi au venit toţi cei care au primit ultima chemare.

Intrând împăratul în casa nunţii la masa ospăţului, s-a oprit asupra unuia care era prezent acolo fără haină de nuntă. Fiecare trebuia să aibă o haină de nuntă cu care să intre. Se spune că la intrare era o cameră unde cei care veneau îşi lăsau hainele lor şi se îmbrăcau cu o haină specială de nuntă. Şi haina aceasta de nuntă înseamnă curăţia simţămintelor noastre, sufletul nostru curat, sinceritatea cu care venim înaintea lui Dumnezeu la nuntă, la Liturghie. Dar stăpânul s-a uitat şi s-a oprit asupra unuia. S-a uitat în ochii lui şi a văzut că n-a venit pentru nuntă. N-a trecut pe la camera de îmbrăcare. Şi a intrat fără haină de nuntă în sala ospăţului. Şi-i spune: Prietene, cum ai îndrăznit să intri aici fără haină de nuntă? Numai atât i-a spus stăpânul şi omul acela, spune cuvântul Evangheliei, a amuţit. N-a avut cuvânt. Pentru că stăpânul l-a cunoscut. Haina lui îl arăta, prezenţa lui îl arăta, probabil şi faţa lui inspira neîncredere, inspira mânie, viclenie. Şi stăpânul uitându-se în ochii lui l-a cunoscut. Aşa cum El ne cunoaşte pe fiecare dintre noi, de altfel. Şi i-a zis: De ce ai intrat fără haină de nuntă aici? Şi le spune celorlalţi care erau acolo cu ordinea: Luaţi-l, legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l afară unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Auziţi! El intrase în Biserică, dar nu cu gând curat. Şi atunci hotărârea stăpânului, hotărârea lui Dumnezeu a fost nimicirea lui veşnică.

E foarte interesantă această Evanghelie pentru vremea de astăzi. E foarte importantă că dacă atunci Mântuitorul a zis în parabolă că unul din cei invitaţi era fără haină de nuntă, şi dacă atunci din cei doisprezece ucenici ai lui Hristos unul a fost vânzător, spunea un părinte odinioară că la sfârşitul veacurilor din doisprezece apostoli unsprezece vor fi vânzători. Şi nu numai unul este fără haină de nuntă în Liturghie, ci foarte mulţi vor fi în vremea din urmă. Să ne verificăm pe noi înşine, să ne gândim înlăuntrul nostru, să ne judecăm pe noi înşine fiecare în parte dacă avem haină de nuntă la Liturghie sau nu. Să ne gândim cum ne-am îmbrăcat sufletul nostru venind încoace. Pentru că de multe ori oamenii vin în acest fel, cum am spus, spre osândă în biserică.

Un părinte spunea odată o întâmplare că undeva nu prea venea lumea la biserică. Oamenii n-aveau nevoie de Hristos. Aveau prea multe ocupaţii, prea multe probleme. Nu-i interesau lucrul sufletesc. Ziceau că după moarte vor sta mereu în cimitir şi atunci vor veni şi la biserică, în sicriu. Ca să-i trezească pe oameni, părintele le-a spus: Dragii mei, m-am întâlnit cu diavolul. Şi mi-a spus că duminica viitoare vine la noi la biserică. S-a dus vestea prin parohie: Duminica viitoare diavolul este la biserică. Haideţi să-l vedem. Şi s-a umplut biserica. Era plină biserica de oameni care niciodată nu veneau la biserică. Au venit să-l vadă pe diavolul. Preotul slujea Sfânta Liturghie şi unii oameni veneau la uşă şi-l întrebau: Când vine diavolul? Mai întârzie, răspundea el. Mai aveţi răbdare! Liturghie continua, dar oamenii erau neliniştiţi. Cu toţii erau cu ochii în spate, la uşă, să vadă când intră diavolul. La urmă spune părintele: Dragii mei, la biserică venim să ne întâlnim cu Hristos. De ce aşa mulţi veniţi ca să vă întâlniţi cu diavolul? Şi aşa puţini veniţi ca să vă întâlniţi cu Hristos? Veniţi mereu în fiecare duminică pentru ca să vă întâlniţi în biserică cu Hristos. De El aveţi nevoie şi în moarte. De El aveţi nevoie toată viaţa voastră. Nu-l căutaţi pe diavolul, nu umblaţi după el. Nu-i slujiţi lui. Nu-l iubiţi pe el.

Unii dintre oameni au rămas credincioşi. Le-au părut rău şi le-a fost ruşine pentru că părintele îi cunoştea că au venit să se întâlnească cu diavolul, nu cu Hristos. Şi când acolo ei s-au întâlnit cu Hristos.

Şi noi, în fiecare Liturghie, venind în biserică, chiar dacă nu avem haina pregătită de nuntă, de Liturghie, cu toate acestea ne întâlnim cu Hristos. Şi de multe ori El ne şopteşte urechilor noastre, dacă ele aud: Prietene, prieteno, de ce ai intrat aici aşa? De ce ai venit cu gânduri de acest fel aici? De ce ai venit cu haina aceasta murdară pe tine aici în biserică? Şi El ne zice: Prietene… pentru că ne iubeşte până la moarte. Dar ne spune şi osânda care ne aşteaptă dacă stăm aşa în biserică…

De aceea să ne rugăm lui Dumnezeu ca haina aceasta de nuntă care este absolut necesară la Liturghie, la comuniunea cu Hristos, să ne-o dea nouă Domnul. Să ne îmbrăcăm cu ea pentru ca toţi să fim ca îngerii în cer în biserică, neprihăniţi în această comuniune sacramentală cu Hristos pe care o primim prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Amin!