Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cum a fost ales episcop Sfântul Nicolae
Cum a fost ales episcop Sfântul Nicolae
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Sâmbătă, 08 Decembrie 2018 17:23

...Cetatea Mirelor rămăsese fără episcopul său. Prin moartea lui, mulți se întristaseră, căci acesta era om aplecat spre cele

religioase, iar episcopii din mitropoliile vecine, însoțiți de preoți, se întâlniră într-o mare adunare, pentru a da Bisericii aceia, cu binecuvântarea Domnului Iisus, un candidat potrivit, așa după cum cereau și sfintele canoane. Astfel reunită, adunarea avea în sine și pe un episcop ales, cu mare autoritate, de atitudinea căruia depindea, în fapt, și atitudinea celorlalți, mai ales că era limpede că cel pe care el l-ar fi indicat (ca fiind cel mai potrivit) avea să devină fără dubiu episcopul ales. Acesta, urmând învățăturilor Apostolilor, îndemnă pe toți să persiste în postire și rugăciuni aprinse, pentru ca Acela care a introdus pe Matia între Apostoli, pentru a le completa numărul lor, cu același duh iertător și purtător de grijă, să le arate care anume este alesul Său pentru a fi înălțat la o așa de înaltă slujire (sacerdotală). Atunci toți, atinși de vorbirea lui ca de aceea a unui proroc ceresc, s-au întors către Domnul, invocară din adâncul inimii lor rugăciunile prin care cereau Păstorului veșnic să indice care anume este păstorul cel mai potrivit acelei turme de oi cuvântătoare.

 

Pe când aceia se rugau cu adâncă evlavie, arhiereul ce l-am pomenit auzi un glas din cer care-i spunea să iasă afară, să se ducă dinaintea porților bisericii și să-l hirotonească, fără teamă, pe acela pe care îl va vedea venind primul la biserică, de cum se vor ivi zorii. Adăugă și că numele lui este Nicolae. Atunci arhiereul acela comunică și celorlalți episcopi această descoperire, zicându-le acelora: „Pe când voi veți continua cu rugăciunea, eu voi sta afară de strajă; cred că nu ne vom lipsi de împlinirea promisiunii dumnezeiești”. Astfel grăind, începu a ține sub observație, cu sfântă șiretenie, porțile bisericii. În chip minunat, odată cu zorile, se arătă dinaintea lui și Nicolae. Aflându-se imediat lângă porțile bisericii, episcopul îl opri cu mâna și, cu dulceață în glas, îl întrebă: „Cum te numești?” Acela, cu simplitatea naturală a unei porumbițe, plecă fruntea și răspunse: „Nicolae, robul Sfinției Voastre”. Și-ndată acela îl îmbrățișă și-i spuse: „Fiule, vino pe dată cu mine; e un lucru tainic pe care trebuie să ți-l descopăr pe dată!” Abia intrat în sala adunării, vesti pe dată: „Iată, fraților, cu adevărat spune Domnul: Orice veți cere în numele Meu, credeți că veți primi și se va împlini pentru voi. Iată, vă zic, l-am dobândit pe acela pe care-l ceream. Iată pe acela pe care dragostea voastră îl cerea!”

Îndată ce l-au văzut, toți au înălțat ochii la cerul spuzit de stelele ce se stingeau rând pe rând, odată cu zorile, cu strigăt mare și întrecându-se în mulțumiri aduse dinaintea slavei Mântuitorului. Episcopii se bucurau pentru colegul lor trimis din cer; clericii săltau de bucurie, ca niște oițe bune. Și, ce s-o mai lungim? Cu toate că acela se opunea  cu smerenie, și aceasta nu puțină vreme, în cele din urmă l-au întronizat, cum era pe atunci obiceiul regiunii, pe dată oferindu-i însemnele păstoririi sale.

(Pasquale Corsi, vol. La Translazione di San Nicola: Le fonti, Ed. Biblioteca di San Nicola – Centro Studi Nicolaiani, Bari, 1988, p. 97-98)

 

Cum a trecut la Domnul Sfântul Nicolae

 

După o viață lungă, petrecută în lucrarea virtuților, a uns Mitropolia din Mira cu mirul dulce și înmiresmat, stors din strugurii harului dumnezeiesc. A ajuns într-o vârstă înaintată, plin de zile, pământești și cerești. În cele din urmă, chiar și el a trebuit să se supună legilor firii omenești, după cum scris este oricărui om, și a fost robit, pentru o scurtă vreme, de o boală. Dar deși se afla bolnav, n-a încetat să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate, cu seninătatea pe care o au numai cei aproape de moarte, dar și plini de credință. De altfel, spre deosebire de cei care se agață cu disperare de această viață, Nicolae dorea cu ardoare să-L întâlnească, grabnic, pe Hristos, lăsând în urmă această viață scurtă și grabnic trecătoare, pentru a intra în cea veșnică și fericită, unde se bucură dimpreună cu îngerii, în limpezimea vederii luminii Adevărului. Trupul său cel neprețuit, cinstit de către toți sfințiții episcopi și de mulțimea clerului, care purta făclii și candele aprinse, a fost dus și apoi îngropat în biserica din Mira.

(Cf. Aghios Simeon Metafrastes, Viața și minunile Sfântului Nicolae, Ed. Apostoliki Diakonia, 2000)

 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.