Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica de după Nașterea Domnului: MAICA DOMNULUI PLÂNGE PE FIII SĂI ȘI NU VREA SĂ SE MÂNGÂIE, PENTRU CĂ NU MAI SUNT!
Cuvânt la Duminica de după Nașterea Domnului: MAICA DOMNULUI PLÂNGE PE FIII SĂI ȘI NU VREA SĂ SE MÂNGÂIE, PENTRU CĂ NU MAI SUNT!
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Preot Petru Roncea   
Sâmbătă, 26 Decembrie 2015 18:29

O deosebită cinstire se cuvine să aducem Maicii Domnului, cum și face Sfânta noastră Biserică a doua zi după Nașterea Domnului, venerând-o, pentru că ea a născut Pruncul cel dumnezeiesc. O cinstim pe Maica Domnului care a născut pe Hristos, dar o cinstim și pentru că este și Maica noastră. O venerăm sărutându-i icoana cu evlavie așa cum sărutăm mâna mamei

care ne-a născut. Și pentru că a născut pe Hristos, prin Fiul Său ne-a făcut pe toți cei care suntem botezați în numele Sfintei Treimi frați ai Fiului Său, Iisus Hristos. Și ea ne-a făcut frați ai lui Iisus Hristos tocmai pentru această minune sau pentru această lucrare dumnezeiască și anume că Fiul ei s-a întrupat și a venit în lumea aceasta. Dacă nu s-ar fi întrupat Dumnezeu prin pântecele Sfintei Fecioare Maria, noi n-am fi ajuns la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu după har și frați ai lui Hristos. De aceea Biserica o cinstește în chip deosebit pe Maica Domnului pentru că datorită ei și a acceptării vestei cele bune adusă ei de trimisul dumnezeiesc, de Sfântul Arhanghel Gavriil, ea a adus mântuirea lumii prin Fiul său născut din ea.

 

Împotriva întrupării lui Hristos diavolul s-a luptat dintotdeauna. De la crearea omului, din grădina Edenului, diavolul s-a luptat ca nu cumva acesta să ajungă la mântuire, să ajungă asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat poruncă lui Adam și Evei în Eden ca să țină un post anume, de a nu mânca dintr-un pom oprit. Și câtă vreme ei au ținut porunca aceasta, au fost fericiți în Rai. Și la plinirea vremi, în pântecele Evei avea să Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu, Care să îndumnezeiască pe Adam și pe Eva, să-i facă nemuritori și să moștenească veșnic împărăția lui Dumnezeu, Edenul cel preamărit. Diavolul însă nu a voit să se întrupeze în Eva cea dintâi Fiul lui Dumnezeu de aceea a încercat cu vicleșug să întineze pântecele ei, să o desfeciorească prin neascultare de porunca divină, șoptindu-i: Nu vrei să fii ca Dumnezeu mai curând? Mănâncă din pomul acesta și vei fii ca El. Și ea, ispitindu-se, i-a șoptit bărbatului său: Hai să gustăm! Adam s-a lăsat înșelat de soția sa, care la rândul ei a fost înșelată de șarpele diavol, și au călcat porunca lui Dumnezeu, păcătuind întâia oară. Prin această neascultare, Eva a pierdut dreptul și vrednicia de a fii mamă a lui Dumnezeu. Prin faptul că  a săvârșit un singur păcat, ea și-a pierdut curăția lăuntrică a pântecelui în care trebuia să Se nască Iisus Hristos. Și diavolul a biruit, a câștigat pentru o vreme pe om, astfel încât toți neamul de oameni ai Vechiului Testament ajungeau, prin moarte, în împărăția morții, în Iad. Grădina Edenului s-a închis odată cu căderea primilor oameni în păcat și această stare s-a prelungit mai apoi la  toate generațiile de oameni până la plinirea vremii când Dumnezeu a pregătit o nouă Evă, pe Sfânta Fecioară Maria, fecioară neprihănită hrănită de îngeri în Sfânta Sfintelor, în noul Eden, în noua grădină a Raiului pe care Dumnezeu a așezat-o pe pământ în templul lui Solomon, în locul cel mai sacru templului, acea cămară numită Sfânta Sfintelor care era icoana Raiului întâi. Iar noi avem în Biserică, peste veacuri, altarul ca icoană a Raiului, a Edenului către care noi, venind la Biserică și privind mereu spre el, dorim cu nerăbdare să ajungem înăuntru. Din acest Rai Hristos vine și ne împărtășește Trupul și Sângele Său ca arvună a vieții veșnice pe care o vom câștiga, întrând, după moarte, în Împărăția lui Dumnezeu.

Eva cea nouă, Sfânta Fecioară Maria, a născut pe Fiul ei, Iisus Hristos, pe Fiul lui Dumnezeu. Diavolul a fost biruit datorită neprihănirii ei, a fecioriei ei de-a pururi, a lipsei de păcat în care a trăit întreaga ei viață. Dar diavolul nu s-a lăsat înfrânt  de această victorie măreață a Sfintei Fecioare Maria și a căutat să zădărnicească opera mântuirii, luptând împotriva lui Hristos ca să fie omorât. Regele Irod, auzind de Pruncul care S-a născut, s-a mâniat și a dat poruncă să fie uciși toți copiii de 2 ani și mai mici din Betleem și din jur, socotind că între ei trebuie să fie și Acela care S-a născut și avea să-i ia tronul, cum a înțeles de la magi. Și soldații lui Irod au ucis 14.000 de prunci, cum spune Sfânta Scriptură. Sigur, este un număr simbolic. 14.000 înseamnă de două ori cifra 7 înmulțit cu 1000, adică toți pruncii. După Nașterea Domnului, lupta diavolului a fost împotriva pruncilor, împotriva zămislirii de prunci, astfel încât s-a împlinit cuvântul profetului care zice: Rahila plânge pe fiii săi și nu vrea să se mângâie pentru că nu mai sunt. Atunci mamele plângeau sfâșiindu-le inimile când vedeau că pruncii le erau furați din brațe și nimiciți de sabia lui Irod. Prin glasul lor însă, mama poporului Israel, Rahila, cea din vechime, suspina. Ea era icoana Maicii Domnului. Ori de câte ori diavolul caută pe Hristos să ni-L omoare, ucigându-ne pruncii, Maica Domnului plânge și nu se mângâie, pentru că nu mai sunt copiii ei. De aceea e atât de grozav păcatul avortului, lupta împotriva vieții, împotriva pruncilor, pentru că prin aceasta diavolul Irod caută pe Hristos din pântecele mamelor, iar Rahila, Maica Domnului, plânge pe fiii ei și nu vrea să se mângâie pentru că nu mai sunt. Mamele care au făcut avorturi au o mustrare de conștiință până la bătrânețe și până la moarte Oricâtă sfințenie ar avea în viața lor, aducându-și aminte de păcatele tinereților, de copiii avortați, nu pot să moară liniștite pentru că nu mai au demnitatea de mamă la care Dumnezeu le-a chemat prin prețuirea numelui de femeie, ci au căzut, chiar și printr-un singur avort făcut cu voia lor, la statura de ucigașe de prunci, de împlinitoare a poruncii lui Irod sau a voii diavolului care a căutat odinioară să ucidă pruncii și să aducă mâhnire și supărare Maicii Domnului. Mamele care-și ucid copiii, și tații deopotrivă care le încuviințează ori le obligă la aceasta, se uită la Maica Domnului și o văd supărată și plângând nemângâiată pentru că fiii ei nu mai sunt. Uitați-vă mereu la ochii Maicii Domnului și spuneți tinerilor care se vor căsători să nu îndrăznească a supăra pe Maica Domnului, să nu o mai facă să plângă pentru aceste păcate. Rahila plângea pe fiii săi și nu mai vrea să se mângâie pentru că nu mai sunt, spune Scriptura.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne pregătească inimile ca să Se poată întrupa Hristos în noi. Și să avem grijă de Pruncul Iisus ce-L purtăm în inimă să nu ni-L ucidă diavolul prin înșelăciunea păcatului și ispitele veacului. În preajma noastră se află totdeauna sabia lui Irod care caută să-L omoare pe Hristos. Să ne lase în întuneric, lipsiți de lumină și de fericire, de liniște sufletească și de mântuire. Da, să-L păstrăm pe Hristos cu toată strășnicia, fugind dinaintea lui Irod.

Când cineva înjură pe Dumnezeu, de fapt aruncă afară din sine Sfânta Împărtășanie, scoate din el pe Hristos și-L pe mâna lui Irod să-L taie cu sabia. Diavolul ne ispitește ca să aducem batjocură lui Iisus Hristos prin cuvinte, știind că, făcând asta, creștinul Îl ucide pe Hristos, Îl leapădă pe Hristos din el. Și dacă rămânem goi de Hristos, drumul nostru spre Împărăția Lui va fi închis și porțile Raiului se vor închide pentru omul care s-a lipsit de Hristos. Dar cel care-L păstrează cu sfințenie, așa cum toți sfinții L-au păstrat pe Hristos în ei chiar cu prețul vieții, dacă li s-a cerut, poate ajunge să moștenească Împărăția lui Dumnezeu bucurându-se cu toți cei care s-au mântuit. Amin!

Ultima actualizare în Sâmbătă, 26 Decembrie 2015 18:38
 


Creat si gazduit de Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.