Duminica a 26-a după Rusalii ne pune înainte, aşa cum auzim la citirea textului Evangheliei (Luca 12, 16-21), o minune pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a săvârşit-o într-o

Femeia aceasta era de 18 ani sub apăsarea celui viclean, a diavolului. Întotdeauna în Sfânta Scriptură numerele au o simbolistică deosebită: numărul 18 este format din 3 x 6. 6 este numărul de bază, care se multiplică de trei ori şi dă 18. 6 înseamnă numărul nedesăvârşirii şi ştim că în Apocalipsa se spune despre un număr al diavolului, o pecete care se aşază pe fruntea celor care nu au credinţă în Dumnezeu, adică de trei ori 6 – 666. Acest număr este o apăsare pe care diavolul o face asupra oamenilor, ţinându-i aplecaţi să nu vadă faţa soarelui, adică pe Hristos, să nu vadă pe semeni, pentru că ochii lor sunt aplecaţi mereu în jos. Acest număr de trei ori 6, această pecete pe care diavolul o pusese peste femeia aceasta Hristos a venit să o ridice, să înlăture această pecete în ziua a 7-a, care este ziua sabatului, ziua odihnei, ziua eliberării morţilor din morminte, ziua în care Hristos S-a odihnit de lucrările Sale mântuitoare.

În ziua aceasta de odihnă, a 7-a, a venit Hristos în sinagogă ca să vindece pe această femeie. Atunci mai marele sinagogii, cel care răspundea de clădirea sinagogii, a apostrofat pe oameni zicându-le, în mod indirect adresându-Se Mântuitorului, să nu mai vină în ziua de sabat să se vindece, adică să nu vină în ziua a 7-a, în ziua desăvârşirii, în ziua în care Hristos lucrează, în vremea lui Hristos, ci să vină în cele 6 zile, adică în zilele Legii, în zilele neputinţei omului de a se săvârşi vreo vindecare. Mântuitorul, cunoscându-le gândul, a zis: „Făţarnicilor, oare voi nu dezlegaţi boul şi asinul în ziua de odihnă ca să îl adăpaţi? Nu se cuvenea oare ca această femeie să fie dezlegată de neputinţa ei în ziua aceasta de odihnă, a sabatului?” Ei au rămas ruşinaţi la aceste cuvinte, pentru că în fiecare zi îşi dezlegau asinii şi boii dela iesle şi-i duceau să-i adape; şi iată că această femeie gârbovă, aplecată de satana de 18 ani, a fost dezlegată de legătura ei tot într-o zi de sâmbătă. Prin aceasta, Iisus Hristos a voit să arate că a venit la noi ca să ne îndrepte, pe noi  cei care mai mult stăm cu ochii în pământ fiind apăsaţi de patimi, de păcate, de mâna celui viclean; vrea să ne elibereze de această povară, să ne facă drepţi, să ne putem privi faţă către faţă, să putem privi cerul şi soarele, adică pe El, pe Hristos, să ne putem iubi unii pe alţii în ziua aceasta a mântuirii, în ziua desăvârşirii.

Ziua a 8-a este ziua vieţii veşnice, este ziua de dincolo de moarte. Noi toţi trecem prin trei perioade ale vieţii: perioada celor 6 zile ale necunoştinţei, ale necredinţei, ale neîmplinirilor, ale neputinţelor. Dar vine pentru fiecare dintre noi şi ziua a 7-a, ziua întâlnirii cu Hristos, ziua mântuirii noastre, ziua în care El ne îndreaptă. Femeia aceasta a fost prezentă acolo unde era Hristos, unde auzise că vine Hristos, în sinagogă; ea era credincioasă sinagogii, dar dorea să se întâlnească cu Acela Care poate să o îndrepte. Şi s-a întâlnit cu Hristos şi Acesta a îndreptat-o. Aceasta este ziua a 7- a, ziua mântuirii noastre, ziua pe care să o trăim fiecare în viaţa noastră. Căci vine ziua a 8-a, ziua care este numită a veşniciei, adică ziua ce nu se mai sfârşeşte, ziua în care vom locui pururea cu Domnul, ziua de după moarte, ziua când sufletul nostru se va rupe de trup si va zbura către cele veşnice.

Pentru toți cei din cimitir, ziua a 7-a s-a încheiat, ziua în care au avut ocazia să se mântuiască, să ne întâlnească cu Hristos s-a sfârşit. Şi dacă ne-am întâlnit cu Hristos în ziua aceasta unică a vieţii noastre, în ceasul acesta de har pe care Dumnezeu ni-l oferă ca să avem şansa îndreptării noastre, a mântuirii noastre, atunci ziua a 8-a, ziua veşniciei va fi pentru noi fericirea locuirii veşnice cu Dumnezeu în Împărăţia Sa Cerească.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru Evanghelia care ne vorbește, iată, despre îndreptarea noastră, despre faptul că trebuie să traim fiecare cu Hristos pentru ca să putem locui cu El în viaţa veşnică, să putem privi faţa Lui pe care mai înainte n-am putut s-o privim. De aceea trebuie să ne iubim unii pe alţii pentru că iubirea faţă de ceilalţi înseamnă a ne privi faţă către faţă, înseamnă îndreptarea noastră şi eliberarea de sub jugul păcatelor.

Fie ca ziua aceasta să fie pentru toți zi de bucurie şi izvorâtoare de nădejde pentru veşnica bucurie în Împărăţia lui Dumnezeu. Amin!