Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: LUMINA OCHILOR MINȚII ȘI AI SUFLETULUI
Cuvânt la Duminica a 6-a după Paști: LUMINA OCHILOR MINȚII ȘI AI SUFLETULUI
User Rating: / 0
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Saturday, 01 June 2019 21:14
There are no translations available.

Duminica orbului ne pune înainte lucruri interesante din

Sfânta Scriptură: întâi, textul Apostolului din Faptele Sfinţilor Apostoli cu miraculoasa convertire a temnicerului din Filipi, acela care avea grijă să-i păzească pe Sfinţii Apostoli legaţi în temniţă în lanţuri şi în butuci, dimpreună cu ceilalţi încarceraţi acolo. Şi Apostolii, în loc să se frământe că vor fi daţi la moarte a doua zi, cântau lui Dumnezeu şi se rugau în temniţă. Şi atunci toată temniţa s-a mişcat, pământul s-a clătinat, un mare cutremur a rupt legăturile întemniţaţilor care au căzut de la mâini şi de la picioare cu puterea lui Dumnezeu, fără ca nimeni să dezlege lanţurile şi să desfacă butucii de le picioarele celor închişi. Atunci, temnicerul, care trebuia să-i păzească pe cei închişi, văzând că toţi sunt liberi, s-a gândit că deja au şi fugit o parte dintre ei. Şi voia să se omoare, pentru că răspundea cu capul pentru toţi. Dar Sfântul Apostol Pavel l-a strigat să nu-şi facă nici un rău că toţi sunt aici. Şi atunci el a aprins o lumină, a intrat înăuntru şi a căzut la picioarele Apostolilor, rugându-l să-l ierte pentru tot ce a făcut. Apoi i-a luat pe toţi în casa lui, după ce tuturor celorlalţi le-a pus din nou lanţurile, şi-n noaptea aceea el şi casa lui au devenit creştini. Pentru că Apostolii, după ce le-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi ei au crezut în Iisus Hristos, i-au botezaţi şi au devenit astfel membrii ai Bisericii.

 

O altă întâmplare auzită la Apostolul din Duminica orbului este cu acea slujnică ghicitoare, o femeie care era în slujba diavolului. Ea vorbea despre Apostoli că sunt fiii lui Dumnezeu, trimişii Celui Preaînalt. Vorbea bine despre Apostoli, că sunt oameni credincioşi. Dar ea era o vrăjitoare. Era trimisa diavolului, vorbea diavolul prin ea. Şi Apostolul Pavel, după o vreme, n-a mai lăsat-o să vorbească, ci a poruncit duhului să iasă din ea. Pentru că nu era permis, după cum spun Părinţii Bisericii, nu este permis ca diavolul să-L mărturisească pe Hristos prin oricine. Căci atunci când femeia aceasta zicea că aceştia sunt trimişii Dumnezeului Celui Preaînalt, sunt oamenii lui Dumnezeu, ea spunea un adevăr, desigur. Dar îndată după aceea oamenii, ascultând-o, putea ea să le spună şi alte lucruri împotriva lor şi împotriva lui Hristos. Şi oamenii aceia avea s-o asculte şi atunci aşa cum o ascultau şi acum când ea vorbea de bine de Apostoli. Foarte importantă întâmplarea aceasta pentru noi cei care vorbim de bine pe cineva, apoi îl vorbim de rău. Şi cei care ne ascultă pe noi când vorbim de bine de cineva, ne vor crede şi atunci când vorbim de rău. Dar aceasta o facem doar sub influenţa duhului celui rău, a diavolului care ne îndeamnă la aceasta. Şi Sfântul Pavel n-a voit să facă femeia acest lucru, ca ei să fie mărturisiţi ca oameni credincioşi din partea uneia care era purtată şi călăuzită de un duh rău.

Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirea la Evanghelia de la Ioan şi la întâmplarea aceasta din Faptele Apostolilor, vorbesc foarte clar despre interzicerea oricui aflat sub influenţa lui satan să vorbească şi să-L mărturisească pe Hristos. Până când nu este eliberat de sub puterea celui rău.

Evanghelia ce urmează după textul Apostolului ne pune înainte minunea vindecării de către Hristos a orbului din naştere. Acesta n-avea ochi. Din naştere nu vedea. Ucenicii s-au apropiat de Mântuitorul şi L-au întrebat dacă el sau părinţii lui au păcătuit de s-a născut aşa. Întrebare foarte nepotrivită. Ea era urmarea unor încredinţări pe care unii oameni din vremea aceea le aveau că sufletele se reîncarnează. Trăiesc o viaţă, fac nişte păcate, după aceea se reîncarnează în altă persoană şi plătesc păcatele din viaţa anterioară. De aceea Îl întreabă pe Mântuitorul: a păcătuit el de s-a născut aşa? Cum să păcătuiască el de s-a născut orb? Când a mai trăit el ca să păcătuiască? Sau părinţii lui au păcătuit. Ştiau şi din Lege că dacă părinţii păcătuiesc, copii plătesc pentru păcatele părinţilor. Dar Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că şi una şi alta erau întrebări nepotrivite. Pentru că nu spune Scriptura că vor plăti copiii pentru păcatele părinţilor. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur că dacă acei copii continuă păcatele părinţilor, atunci ei plătesc şi pentru păcatele părinţilor. Dar dacă un tată a fost un om păcătos, desfrânat, batjocoritor de cele sfinte iar copiii lui sunt credincioşi, copiii nu vor plăti pentru nelegiuirile părinţilor. Dumnezeu este drept, El nu dă pedeapsă cuiva pentru păcatele altuia. Dar atunci când copiii continuă starea de păcat a părinţilor, atunci şi ei pot suferi mai mult decât pentru păcatul lor, şi pentru al părinţilor lor. Şi mai mare pedeapsă este pentru un părinte care-şi vede copilul pedepsit de Dumnezeu pentru păcatul aceluia şi pentru al lui.

Mântuitorul face o minune cu acest orb din naştere. De fapt El recrează ochii acestui orb. Scuipă jos şi scuipatul Lui amestecându-se cu praful drumului formează noroi, tină, pământ înmuiat. Este un act al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Scuipatul Lui reprezintă firea divină. Pământul este pântecele Maicii Domnului. Se coboară Duhul Sfânt în pântecele Sfintei Fecioare Maria şi unindu-Se cu sângiuirile ei Se întrupează Hristos Care este Lumina lumii. Pune Domnul Iisus această tină în ochii orbului şi-i spune: Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului. Orbul merge, fără să vadă. Se spală şi deodată vede. Se pipăie şi simte că are ochi. Nu ştie cine l-a vindecat. Nu L-a văzut. Dar a ieşit din scăldătoarea Siloamului văzând. E o icoană cum nu se poate mai frumoasă a Botezului. Intrăm în apa Botezului şi Hristos ne dăruieşte ceea ce n-aveam: Lumina ochilor minţii şi-ai sufletului nostru. Ceea ce ne trebuia pentru ca să-L vedem pe Hristos. Şi apoi fiind interpelat orbul vindecat de către farisei cum s-a vindecat, el a început să-L mărturisească pe Hristos, Cel care Se numeşte Iisus. Auzise că Iisus Îl cheamă. Acela mi-a spus aşa şi aşa şi m-am vindecat. Şi oamenii au încercat să-l facă pe acest orb să-L declare păcătos pe Hristos, pentru că a făcut această minune într-o zi de sâmbătă. Căci n-avea voie un evreu să ridice nimic cu mâinile lui în ziua odihnei. Şi Hristos îndrăznise într-o zi de sâmbătă să ridice de jos o frământătură de lut şi să o aşeze în orbitele goale ale orbului. După mai mult dialog în urma căruia acest orb vindecat a fost chiar dat afară din sinagogă, el s-a întâlnit cu Hristos. Şi Mântuitorul l-a întrebat: Ştii tu cine te-a vindecat? Crezi tu în Iisus Hristos? Doamne, de-aş şti cine este, nu ştiu cine este Acela! Şi Domnul îi răspunde: Eu sunt Acela care Ţi-am dat vederea. Şi Evanghelia încheie cu cuvintele credinţei orbului: Cred, Doamne, şi s-a închinat Lui. S-a închinat lui Hristos şi a crezut în El.

Evanghelia din Duminica Orbului este cea care ne aşază pe noi la sfârşitul perioadei celor patruzeci de zile după Învierea Domnului . Este cea de-a treia Evanghelie cu vindecare în preajma unei ape.

Prima minune, arătată în Duminica a 4-a după Paşti am văzut-o cu slăbănogul de la lacul Vitezda. A doua cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov, în Duminica a 5-a după Paşti, şi acum minunea vindecării Orbului la scăldătoarea Siloamului, în Duminica a 6-a după Paşti. De acum ne pregătim pentru măreţul Praznic al Cincizecimii, al Pogorârii Duhului Sfânt, după ce duminica ce urmează, a 7-a după Paşti, vom pune înaintea noastră pe toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi mai ales pe cei de la Sinodul I Ecumenic care au statornicit învăţătura de credinţă a Bisericii, Crezul, insuflaţi fiind de Duhul Sfânt. Şi după aceea vom fi părtaşi Praznicului şi lucrării Duhului Sfânt, Acela care a venit peste Biserică, umplând pe toţi cei aflaţi în Ierusalim de putere, de înţelepciune, de lumină. Astfel încât Biserica a început să se contureze în istorie. Şi să-şi afle ziua ei de naştere în clipa când Duhul Sfânt a coborât peste Ucenici în Ierusalim.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca Hristos, Domnul nostru, să dăruiască tuturor lumină ochilor sufleteşti. Pentru că din cauza păcatelor noastre ne lipseşte această vedere sufletească. Şi nu mai vedem clar ceea ce trebuie să observe ochii noştri. Dar lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră poate să înnoiască ochii noştri lăuntrici astfel încât să putem vedea clar pe Hristos. Pe Cel care ne-a mântuit pe noi prin Jertfa Sa. Pe Cel care S-a înălţat la cer, absorbind în iubirea Sa dumnezeiască firea Sa omenească. Şi prin ea, a noastră, a tuturor oamenilor care, prin Înălţarea Sa la cer, în chip virtual am fost înălţaţi de-a dreapta Tatălui. Urmând ca fiecare din noi, după puterea noastră, după credinţa noastră, prin moartea noastră, să putem să câştigăm acest loc pe care Hristos Domnul ni l-a oferit în dar prin Jertfa Sa şi prin Înălţarea Sa la Cer.  

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.