Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Acoperământul Maicii Domnului, cupola de har a Raiului
Acoperământul Maicii Domnului, cupola de har a Raiului
User Rating: / 0
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Wednesday, 30 September 2020 22:06
There are no translations available.

În prima zi a lunii octombrie avem o sărbătoare

închinată Preacuratei Fecioare Maria. Știm că toate sărbătorile închinate Maicii Domnului sunt socotite praznice împărătești.

 

Sfântul Acoperământ înseamnă mai mult decât un veșmânt văzut de sfinții Andrei și Epifanie în biserica din Vlaherne odinioară, purtat de Preacurata pe brațe și ocrotind biserica și poporul credincios din cetate. Înseamnă și un acoperământ tainic, o boltă a harului, ea fiind cea plină de har care ne acoperă pe noi credincioșii. O boltă sub care ne adăpostim, sub care ne rugăm și care ne ferește de săgețile arzătoare ale celui viclean. Care ne păzește de furtunile veacului, de tăvălugul nemilos al fărădelegilor din urmă care se răsucește și vine peste noi, zdrobindu-ne ființa și neamul.

Sub acest Acoperământ al Maicii stând, care înseamnă cupola bisericii, care înseamnă sânul cald al mamei noastre care este Biserica în care, stând, suntem ocrotiți de ea și rugăciunile noastre trec prin acest Acoperământ, sau sunt cuprinse și îmbrățișate în acest veșmânt de har pe care îl poartă ea și care ne acoperă.

Dar nu numai în biserică ne rugăm lui Dumnezeu. Ci oriunde. Prin urmare, oriunde este un creștin prezent, acolo deasupra este Maica Domnului cu bolta cerului care acoperă pe acel credincios. Ea ocrotește sufletele noastre oriunde am fi în lumea aceasta, păzindu-ne de primejdii, de ispite și făcându-ne să simțim că rugăciunile noastre au intrare la Fiul ei Iisus Hristos.

Evanghelia din ziua aceasta închinată ei este aceea care se citește la toate praznicele Maicii Domnului. E textul citit la Utrenia din ziua de 8 septembrie, de la Evanghelia de la Luca, capitolul 1, cu acea întâlnire tainică dintre Maica Domnului, care tocmai își dăduse acceptul ca în pântecele ei să se zămislească Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, și verișoara sa Elisabeta. Întâlnirea dintre Elisabeta și Maica Domnului a fost o clipă de eternă bucurie pe care pruncul din pântecele Elisabetei, Ioan, Înaintemergătorul Domnului, simțind acest moment înălțător, a săltat de bucurie. Această prezență a Duhului Sfânt care era în pruncul din pântecele Elisabetei s-a transmis și mamei care a profețit despre Maica Domnului cuvinte pe care le auzim în Evanghelie: Binecuvântată ești tu printre femei, îi spune Elisabeta, prin Duhul Sfânt care grăia prin ea, și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde cinstea aceasta pentru mine ca să vină la mine Maica Domnului meu! Pruncul care era în pântecele Sfintei Fecioare Maria era și Domnul ei, al Elisabetei care s-a umplut de uimire și a rostit aceste cuvinte care au întărit-o pe Maica Domnului să se încreadă în cuvântul pe care ea l-a rostit îngerului: Fie mie după cuvântul tău. Și că ceea ce s-a zămislit în pântecele ei este de la Duhul Sfânt.

Să venim și noi sub acest Acoperământ sau sub aceste brațe ale Maicii Domnului și să devenim asemenea cu Fiul ei Iisus Hristos Care a fost milostiv. E greu să fii ca Dumnezeu, e greu să fii ca sfinții Lui care s-au asemănat cu Dumnezeu. Toți spunem lucrul acesta: e greu să fii credincios, pentru că a fi credincios înseamnă a semăna cu Iisus Hristos. Și una din cele mai importante calități ale dumnezeirii este milostivirea. El este milostiv și îndelung răbdător. Dar ca să fii milostiv, ceea ce este greu pentru noi să înțelegem e că trebuie să parcurgem o treaptă anterioară, aceea a iubirii vrăjmașilor. Până nu iubim vrăjmașii, nu putem fi milostivi. De aceea suntem deseori strânși la inimă și neputincioși în a fi darnici, sau a fi milostivi, tocmai pentru că nu putem iubi pe cei care ne fac nouă rău. Observați că cei care au dușmani cu care nu vorbesc sunt și greu darnici. Aceia nu oferă Bisericii, nu oferă nici altcuiva ceva. Vine un sărac la poarta unuia care, dacă e certat cu alții, nu-i deschide aceluia ușa. Pentru că a fi milostiv vine în urma iubirii vrăjmașilor, adică e urmarea unei înălțări duhovnicești pe care trebuie să o atingem ca să ajungem la starea aceasta de milă față de semeni, de milostivire, așa cum ne-a arătat Hristos că este.

Maica Domnului este modelul desăvârșit și unic în lume, ca ea nu a mai fost nimeni să iubească pe Fiul ei și să ajungă astfel la starea de dragoste la care ne chemă Evanghelia. Ea nu a avut nici un păcat, fiind deapururea fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere. Ea L-a purtat în pântece și în brațe pe Hristos și, după ce S-a înălțat Hristos la cer, Îl poartă în chip tainic prin Acoperământul pe care-l ține pe brațe și cu care ne păzește pe noi prin Fiul său pe care L-a transformat într-un veșmânt de har în brațele ei preacurate. Maica Domnului ne ocrotește și ne iubește, deși de multe ori o supărăm prin cuvintele noastre deșarte. Orice înjurătură de mamă este o ofensă la adresa Maicii Domnului care ne poartă pe brațele ei, fiecare din noi fiind un mădular al trupului lui Hristos, Fiul ei. Și purtând pe Fiul ei în brațe, pe toți ne poartă pe brațele ei, căci fiecare suntem o frântură din acest trup tainic al Domnului pe care ea Îl poartă în brațele sale, pe care-L acoperă cu Acoperământul ei.

Sub acest Acoperământ al Maicii Domnului să rămânem până la sfârșitul vieții noastre, pentru ca și dincolo în cupola de har a Raiului să ne bucurăm de lucrarea tainică pe care a adus-o Hristos prin jertfa Lui, mântuirea sufletelor noastre. Amin!

 

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.