Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica a 32-a după Rusalii: CÂND TE SIMȚI PIERDUT DIN CAUZA PĂCATELOR, ATUNCI SE TREZEȘTE ÎN INIMA TA DORINȚA DE A-L VEDEA PE IISUS
Cuvânt la Duminica a 32-a după Rusalii: CÂND TE SIMȚI PIERDUT DIN CAUZA PĂCATELOR, ATUNCI SE TREZEȘTE ÎN INIMA TA DORINȚA DE A-L VEDEA PE IISUS
User Rating: / 0
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Sunday, 22 January 2023 20:37
There are no translations available.

În Duminica a 32-a după Rusalii care premerge

Duminicii Vameșului și Fariseului cu care începe perioada Triodului sau a pocăinței în Biserică, ne oprim cu Mântuitorul pe ulițele Ierihonului, în cel mai jos loc al pământului ca localitate, pentru ca să fim părtași convertirii lui Zaheu, să fim părtași vederii lui Dumnezeu pe care Zaheu și-o simțea ca pe un dor lăuntric ce-l frământa și nu-l lăsa în pace până când nu și l-a împlinit, acela de a-L vedea pe Iisus. Noi, ca oameni, avem în fondul nostru sufletesc așezate de către Dumnezeu toate virtuțile. Toate pornirile cele dumnezeiești sunt ascunse în ființa noastră și ele s-au conturat în mod haric în Taina Botezului.

 

La zămislirea noastră, am primit un suflet care este din Dumnezeu,  suflarea gurii Lui care cuprinde în sine tot harul dumnezeiesc, sufletul nostru. Și când am fost botezați, aceste daruri s-au așezat și s-au conturat  în inima noastră, zugrăvind sau conturând chipul lui Iisus Hristos, Dumnezeul cel adevărat. Iar aceste dorințe sau virtuți dumnezeiești care sunt în noi așteaptă să fie puse în lucrare în viața aceasta pământească de la botez până la moarte. Fiecare din noi simțim deseori cum din inimă ne vine parcă un gând să facem un lucru bun, ne mișcă o dorință de a-L vedea pe Iisus, cu alte cuvinte, așa cum a avut Zaheu cel din Evanghelia de astăzi. Acesta era plin de păcate, era mai marele vameșilor. Când în Evanghelie se spune despre cineva că este vameș, se arată prin aceasta o stare sufletească rea, prin însăși funcția pe care o aveau acești oameni de a strânge dările. Pentru că erau sub ocupație romană, iudeii care se puseseră în slujba stăpânitorului luau dările de la conaționalii lor și le dădeau asupritorului, nefiindu-le frică dacă iau mai mult de la aceștia, pentru că nimeni nu îndrăznea să-i judece, pentru că ei erau în slujba asupritorului roman. Astfel, ei își permiteau să jegmănească pe frații lor, de aceea Zaheu va spune: dacă am luat de la cineva pe nedrept, îi întorc împătrit, adică de patru ori mai mult cât i-am luat pe nedrept. Când veneau vameșii la Sfântul Ioan Botezătorul și-l întrebau: noi ce să facem?, el le răspundea: să nu luați nimănui mai mult decât se cuvine! Dar Zaheu era mai marele vameșilor, era un șef al vameșilor din Ierihon, cetatea întretăierii drumurilor comerciale. Acolo, cine intra cu marfă și ieșea trebuia să plătească vamă, iar acești vameși luau mai mult decât se cuvenea. Zaheu era mai mare peste ei, era cel mai mare păcătos, cum s-a transpus acest cuvânt în înțelegere duhovnicească. Cu toate acestea, și în inima lui zvâcnea dorul de a-L vedea pe Iisus. Ce înseamnă asta? În orice stare de păcat am fi, oricât de decăzuți am fi sufletește, să nu uităm că în fiecare din noi există aceste porniri spre mântuire, spre întâlnirea cu Hristos. Ne aducem aminte de bogatul nemilostiv care, în iad fiind, și-a adus aminte de frații lui și a învățat să-l roage pe Avraam să aibă milă de frații lui pe care-i știa trăitori în aceleași păcate ca și el. Și că vor veni și ei în același loc de chin ca și el. În inima bogatului a început să se pună în lucrare, desigur, prea târziu, în iad, ceea ce trebuia să lucreze în timpul vieții, adică grija de frații lui. Grija de el însuși și apoi de a celora din familia lui, învățându-i să nu facă nedreptate săracului Lazăr și să nu trăiască ca el, pentru ca să nu ajungă în același loc de chin. Aici, în Evanghelia de astăzi, iată-l pe Zaheu dorind să-l vadă pe Iisus și lucrul acesta ne umple de nădejde pe toți, că suntem acum în antecamera Triodului, suntem înainte de perioada pocăinței. Oricâte păcate am fi făcut, că toți am făcut păcate, să nu deznădăjduim, că în fiecare din noi există o scânteie care stă ascunsă în inimă și așteaptă să fie eliberată spre a ne aprinde inima de dor după Hristos. Toți avem în noi dorința învierii, dorința mântuirii și a întâlnirii cu Hristos, setea aceasta de a-L vedea pe Iisus, așa cum a avut-o și Zaheu în Evanghelia de astăzi.

Nu simțim oare lucrul acesta când suntem acasă și auzim clopotul chemându-ne la biserică? Nu ne spune ceva inima noastră, un gând de acolo nu ne invită: mergi și tu, îmbracă-te, pleacă, te cheamă Hristos! Vreau să-L văd pe Iisus! O, dacă n-am înăbuși aceste scântei lăuntrice care încearcă să ne aprindă de dor după Hristos! O, dacă am alerga după Iisus, așa cum a alergat Zaheu! El, fiind un om mic de statură, ceea ce înseamnă că oamenii păcătoși sunt mici, adică nu au valoare, nu au importanță, nu se văd, nu au prestanță. Păcatul te coboară, te face nimic, te face mic-pitic, pe când fapta bună și credința te fac vultur, te fac om demn, văzut bine de toată lumea. Zaheu, mai marele vameșilor, nu putea să vadă din cauza mulțimii. Și atunci el s-a gândit: mă voi sui într-un copac pe marginea drumului pe unde avea să treacă Iisus Hristos, să-L văd pe Iisus. Aceasta era dorința lui. Și pentru că a vrut să-L vadă pe Iisus, Hristos Domnul S-a oprit în dreptul lui și i-a zis: coboară-te, căci astăzi vreau să intru în casa ta! Zaheu s-a coborât și L-a primit cu bucurie în casă. Foarte important, când vrei să pui în valoare dumnezeirea din tine, te umpli de o aleasă bucurie. Când faci un pas către Hristos El face zece către tine. El intră în casa ta, nu numai tu afli bucurie, ci toată casa ta capătă binecuvântare, dacă tu singur din casă vrei să-L vezi pe Iisus și-L primești cu bucurie în casa ta, în inima ta.

Intrarea lui Hristos în casa lui Zaheu l-a provocat pe acesta să-și facă un examen al conștiinței și să-și dea seama cât de păcătos este, luându-și un canon când I-a spus Mântuitorului ce are să facă el cu ceea ce a câștigat pe nedrept. Și, mai mult, să facă și milostenie către săraci: jumătate  din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, întorc împătrit, zice Zaheu. Hristos exclamă atunci: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și el este fiul lui Avraam! Ce lovitură în orgoliile iudaice din gura lui Hristos! Fariseii socoteau pe vameși, deși erau de ai lor, din neamul lor, din casa lor, iudei ca și ei, îi socoteau respinși dinaintea lui Dumnezeu, vrednici de moarte pentru slujba infamă în care se angajaseră, aceea de a ajuta cotropitorul în sărăcirea bugetului fiecărei familii evreiești. Mântuitorul spune însă: și el este fiul lui Avraam! Și el este ca voi, având dreptul la Împărăția cerurilor ca voi cei care credeți că sunteți drepți. Pentru că Fiul Omului, încheie Evanghelia, a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. În momentul în care te simți pierdut din cauza păcatelor, atunci se trezește în tine, în inima ta dorința de a-L vedea pe Iisus, simți nevoie de o răscumpărare, de un răscumpărător, de o salvare.

În perioada Triodului care stă înaintea noastră, suntem chemați a ne vedea că suntem pierduți din cauza păcatelor noastre. Prin Canonul cel Mare cu care va începe săptămâna dintâi a Postului Mare, tocmai acest lucru îl dorim: să ne simțim pierduți și apoi, simțindu-ne așa, să se trezească în noi dorința de a-L vedea pe Iisus, de a vedea lumina învierii lui Hristos pe care fie ca Dumnezeu să ne-o dăruiască în marea trecere din Egipt spre Canaan, de la păcat la har, în noaptea Paștilor celor mântuitoare. Amin!

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.