Duminica a 17-a după Rusalii ne pune înainte descrierea unei întâlniri deosebite dintre

Mântuitorul nu i-a dat niciun răspuns acestei femei. A vrut să arate ucenicilor Săi cât de profundă este credința ei, care nu era din poporul evreu, era dintre păgâni, din ținutul Tirului și al Sidonului, din afara Țării Sfinte. Când Mântuitorul i-a zis că nu este bine să iei pâinea fiilor și să o arunci câinilor, ea știa că nu este bine despre ce e vorba, pentru că iudeii socoteau pe oamenii din afara țării lor că sunt ca niște câini, pentru decăderea lor morală. Mântuitorul îi spune că nu este bine să iei pâinea fiilor, că El adică este rodul așteptării poporului Israel și S-a născut în Țara Sfântă. Tu ești o străină, Pâinea fiilor nu trebuie să o dai câinilor. Dar ea se smerește și-I spune: Doamne, așa este, dar și desfrânații mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Deja ea socotește poporul lui Dumnezeu ca un popor ce va stăpâni lumea și care, prin prezența lui Hristos, este unul care stă la masă cu Dumnezeu. Dar din fărâmiturile care cad de la masa acestor oameni aleși trebuie să se hrănească și neamurile păgâne. Mântuitorul îi răspunde atunci: o, femeie, mare este credința ta, fie ție după cum voiești! Și fiica ei în clipa aceea s-a tămăduit. Pentru că femeia s-a smerit la cuvântul Mântuitorului, în clipa aceea credința i s-a mărit, s-a înflăcărat și Hristos i-a vindecat fiica.

Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmăm pentru vindecarea noastră spirituală. De duminica viitoare intrăm într-o perioadă nouă a slujirii Bisericii. Anul liturgic este format din trei mari părți: Octoihul, Triodul și Penticostarul. Perioada de la Paști până la duminica primă după Rusalii este perioada pascală sau a Penticostarului. De la duminica primă după Rusalii până acum a fost perioada Octoihului, perioada punerii în valoare a luminii pe care am primit-o la Înviere, mărturia lui Hristos Cel înviat în viața noastră. Dar fiind conștienți că n-am făcut deplin lucrul acesta, iată, Biserica ne pune înainte, începând de săptămâna viitoare, o nouă perioadă, aceea a pocăinței, a Triodului, care va merge până în Sâmbăta cea Mare înainte de Paști. Și în toată această perioadă, vom conștientiza, prin rugăciunile Bisericii, prin slujbele care se vor face, prin cântările de la strană, prin Evangheliile și toate textele pe care le vom auzi, că avem nevoie de o credință mai mare, de o smerenie mai profundă, de o rugăciune mai înflăcărată înaintea lui Dumnezeu, ca să ni se vindece tocmai unicul suflet pe care-l avem, fiica noastră cea dinlăuntrul care este chinuită de un diavol, așa cum spune Evanghelia de astăzi adică de păcate și de patimi. Venim înaintea lui Hristos și strigăm în perioada Triodului, începând cu Duminica vameșului și a fariseului care este duminica viitoare, continuând cu Duminica fiului risipitor, apoi cu Duminica judecății  celei înfricoșate și cu ultima, Duminica izgonirii lui Adam din Rai, când vom începe Postul Mare.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca Evanghelia de astăzi să ne conștientizeze pe toți de nevoia neapărată de a intra cu toată bucuria, cu toată evlavia, cu toată smerenia în perioada aceasta nouă a anului liturgic care ne stă înainte. Fiecare să avem hotărârea și dorința arzătoare în inimă de a nu pierde nicio treaptă a pocăinței, nicio duminică, pentru că fiecare este unică prin imnologia ei, prin noutatea cântărilor ce se  adaugă săptămână de săptămână, pentru ca să ajungem în vârful scării pocăinței, la Învierea lui Iisus Hristos. Amin!