Parohia ortodoxa Viisoara

Apariţii editoriale

Publicaţii

Română (România)English (United Kingdom)
Acasă Multimedia Cuvânt la Duminica a 17-a după Rusalii: ȘI DESFRÂNAȚII MĂNÂNCĂ DIN FĂRÂMITURILE CE CAD DE LA OSPĂȚUL ÎMPĂRĂȚIEI
Cuvânt la Duminica a 17-a după Rusalii: ȘI DESFRÂNAȚII MĂNÂNCĂ DIN FĂRÂMITURILE CE CAD DE LA OSPĂȚUL ÎMPĂRĂȚIEI
User Rating: / 0
PoorBest 
Written by Preot Petru Roncea   
Sunday, 22 January 2023 20:40
There are no translations available.

Duminica a 17-a după Rusalii ne pune înainte descrierea unei întâlniri deosebite dintre

Mântuitorul Iisus Hristos  și o femeie. Am mai auzit de o astfel de întâlnire dintre Hristos și femeia samarineancă, la fântâna din Sihar, tot într-un loc care nu era plăcut iudeilor și pe care aceștia îl ocoleau. Samaria era o cetate semipăgână. Acum, iată, Mântuitorul Se întâlnește cu o femeie care vine din ținutul Tirului și al Sidonului, adică din partea de nord a Țării Sfinte. Aceasta a ieșit din ținutul ei și a venit în întâmpinarea Mântuitorului pentru ca să-L roage să-i vindece fiica foarte chinuită de un diavol. Ca și cealaltă întâlnire, și aceasta a fost o icoană a rostului venirii lui Hristos în lumea aceasta, acela de a ierta păcatele, de a reașeza în comuniune cu El umanitatea, pe noi, oamenii, care eram căzuți în păcate foarte grele, așa cum era femeia samarineancă care avusese șase bărbați și al șaptelea pe care-l avea acum nu era bărbatul ei. Hristos a venit să facă dintr-o femeie păcătoasă o sfântă prin dialogul pe care l-a avut cu ea. Aici, iată o altă femeie care are o fiică bolnavă. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că aici e o întâmplare reală, dar ea are un înțeles duhovnicesc. Femeia cu fiica ei reprezintă firea noastră omenească și sufletul nostru. Toți avem un suflet care este apăsat de patimi și de păcate și datori suntem, când auzim de Iisus  Hristos, să ieșim înaintea Lui, să cădem înaintea Lui și să strigăm către Dânsul: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David, sufletul meu este rău chinuit de un diavol! Orice obicei rău este o manifestare a unui demon, a unui duh rău din noi. Dacă avem mai multe obiceiuri rele, mai mulți demoni avem. Ei bine, cu un astfel de suflet cu care toți ne simțim apăsați de o patimă, de un păcat, trebuie să venim înaintea Mântuitorului, căzând înaintea Lui și rugându-L să ni-l vindece.

 

Mântuitorul nu i-a dat niciun răspuns acestei femei. A vrut să arate ucenicilor Săi cât de profundă este credința ei, care nu era din poporul evreu, era dintre păgâni, din ținutul Tirului și al Sidonului, din afara Țării Sfinte. Când Mântuitorul i-a zis că nu este bine să iei pâinea fiilor și să o arunci câinilor, ea știa că nu este bine despre ce e vorba, pentru că iudeii socoteau pe oamenii din afara țării lor că sunt ca niște câini, pentru decăderea lor morală. Mântuitorul îi spune că nu este bine să iei pâinea fiilor, că El adică este rodul așteptării poporului Israel și S-a născut în Țara Sfântă. Tu ești o străină, Pâinea fiilor nu trebuie să o dai câinilor. Dar ea se smerește și-I spune: Doamne, așa este, dar și desfrânații mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Deja ea socotește poporul lui Dumnezeu ca un popor ce va stăpâni lumea și care, prin prezența lui Hristos, este unul care stă la masă cu Dumnezeu. Dar din fărâmiturile care cad de la masa acestor oameni aleși trebuie să se hrănească și neamurile păgâne. Mântuitorul îi răspunde atunci: o, femeie, mare este credința ta, fie ție după cum voiești! Și fiica ei în clipa aceea s-a tămăduit. Pentru că femeia s-a smerit la cuvântul Mântuitorului, în clipa aceea credința i s-a mărit, s-a înflăcărat și Hristos i-a vindecat fiica.

Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmăm pentru vindecarea noastră spirituală. De duminica viitoare intrăm într-o perioadă nouă a slujirii Bisericii. Anul liturgic este format din trei mari părți: Octoihul, Triodul și Penticostarul. Perioada de la Paști până la duminica primă după Rusalii este perioada pascală sau a Penticostarului. De la duminica primă după Rusalii până acum a fost perioada Octoihului, perioada punerii în valoare a luminii pe care am primit-o la Înviere, mărturia lui Hristos Cel înviat în viața noastră. Dar fiind conștienți că n-am făcut deplin lucrul acesta, iată, Biserica ne pune înainte, începând de săptămâna viitoare, o nouă perioadă, aceea a pocăinței, a Triodului, care va merge până în Sâmbăta cea Mare înainte de Paști. Și în toată această perioadă, vom conștientiza, prin rugăciunile Bisericii, prin slujbele care se vor face, prin cântările de la strană, prin Evangheliile și toate textele pe care le vom auzi, că avem nevoie de o credință mai mare, de o smerenie mai profundă, de o rugăciune mai înflăcărată înaintea lui Dumnezeu, ca să ni se vindece tocmai unicul suflet pe care-l avem, fiica noastră cea dinlăuntrul care este chinuită de un diavol, așa cum spune Evanghelia de astăzi adică de păcate și de patimi. Venim înaintea lui Hristos și strigăm în perioada Triodului, începând cu Duminica vameșului și a fariseului care este duminica viitoare, continuând cu Duminica fiului risipitor, apoi cu Duminica judecății  celei înfricoșate și cu ultima, Duminica izgonirii lui Adam din Rai, când vom începe Postul Mare.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca Evanghelia de astăzi să ne conștientizeze pe toți de nevoia neapărată de a intra cu toată bucuria, cu toată evlavia, cu toată smerenia în perioada aceasta nouă a anului liturgic care ne stă înainte. Fiecare să avem hotărârea și dorința arzătoare în inimă de a nu pierde nicio treaptă a pocăinței, nicio duminică, pentru că fiecare este unică prin imnologia ei, prin noutatea cântărilor ce se  adaugă săptămână de săptămână, pentru ca să ajungem în vârful scării pocăinței, la Învierea lui Iisus Hristos. Amin!

 


Powered by Nometra WebDesign and Hosting. XHTML and CSS.