Actualităţi
Activităţi
Apariţii editoriale
Publicaţii
Cuvânt la Duminica a 4-a după Paști: LECȚIA SLĂBĂNOGULUI DE LE VITEZDA: A NU-L CUNOAȘTE PE IISUS HRISTOS DUPĂ CE ȚI-A IERTAT PĂCATELE ÎNSEAMNĂ A-L VINDE CA IUDA |
Written by Preot Petru Roncea | |||
Saturday, 25 May 2024 18:06 | |||
There are no translations available. Evanghelia auzită în Duminica a 4-a după Paşti, care e numită şi Duminica Slăbănogului, ne arată o icoană a mântuirii neamului omenesc de către Iisus Hristos. El este Omul de Care avea nevoie lumea şi Care a venit la plinirea vremii, când lumea era aproape gata să-şi piardă nădejdea în venirea Răscumpărătorului sau când omul era cel mai pregătit pentru venirea Lui, pentru întâmpinarea Lui aşteptându-L. La plinirea vremii a venit Iisus Hristos şi a vindecat umanitatea de slăbănogia în care zăcea din cauza păcatelor, aşa cum a vindecat pe acest om slăbănog care de 38 de ani stătea neputincios în pridvoarele lui Solomon aşteptând şi încercând şi el ori de câte ori îngerul Domnului cobora şi tulbura apa să intre primul în ea, căci ştia că numai unul din toţi bolnavii se putea vindeca, cel care întra primul în apă după ce ea se tulbura de către mâna îngerului. Dar el fiind foarte bolnav, foarte neputincios, nu reuşea să facă mai repede pasul în scăldătoare şi altul o lua înaintea lui. Şi aşa au trecut 38 de ani din viaţa lui stând aici prea neputincios să poată singur să atingă apa mântuirii. Prezenţa lui este însă o icoană cum nu se poate mai limpede a omenirii întregi care aştepta Omul salvator, pe Mesia. Aştepta eliberarea din starea de boală de moarte în care se afla. 38 de ani, adică puţin şi se făcea 40, 40 fiind un timp al deplinătăţii, al sfârşitului. Şi omul acesta puţin mai avea până să-şi dea ultima suflare, puţin mai avea în răbdarea lui să aştepte. Şi Dumnezeu l-a lăsat până aproape de finalul suferinţei şi atunci a venit când el nici nu se mai aştepta. Şi l-a întrebat: Vrei să te faci sănătos? Şi el a zis: Cum să nu, dar nu am om. N-am pe cineva care să mă arunce în scăldătoare îndată ce îngerul tulbură apa. Ei bine, acest om care îl aştepta acest slăbănog era El Insuşi, era Fiul lui Dumnezeu, Cel pe Care lumea L-a avut la îndemână dar nu L-a cunoscut. Cum nici slăbănogul acesta nu L-a cunoscut pe Iisus, pentru că atunci când iudeii l-au apostrofat: De ce în zi de odihnă îţi permiţi să-ţi ridici patul? De ce îţi permiţi să faci acest lucru în zi de sâmbătă? Cine ţi-a dat voie să faci aceasta? Şi el a răspuns: Cel care mi-a zis „Ia-ţi patul şi umblă!“. Cine este acel om? – l-au întrebat iudeii. Şi Evanghelia ne spune că cel vindecat nu ştia cine este. Să fii vindecat de Iisus Hristos şi să nu ştii cine este El?
O, vindecarea slăbănogului este icoană preînchipuitoare a vindecării noastre de povara păcatelor şi a neputinţelor noastre. Dar vai, putem fi vindecaţi, putem fi iertaţi de Hristos şi să nu ştim cine este El, să nu-L cunoaştem pe El. Nici slăbănogul vindecat nu ştia cine este Salvatorul lui, că l-au întrebat iudeii: Cine e omul care ţi-a zis: „Ia-ţi patul tău şi umblă!“ Dar cel vindecat nu ştia cine este, spune Scriptura. Ce grozav, ce greu! S-a întâlnit cu Hristos, l-a vindecat şi nu L-a cunoscut. Iar faptul că nu L-a cunoscut pe Hristos a fost că, îndată ce Mântuitorul l-a întâlnit în templu, i-a atras atenţia zicându-i: Vezi să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Ce înseamnă cuvintele acestea? Că boala acestui om era datorată păcatelor sale. El păcătuise şi suferise atâta vreme pentru păcatele sale. Este o imagine cum nu se poate mai limpede a faptului că umanitatea din cauza păcatelor strămoşilor noştri Adam şi Eva şi din cauza păcatelor ei a trebuit să sufere întunericul vremii aşteptării lui Mesia. A trebuit să sufere din cauza păcatelor pe care le săvârşise. Şi Mântuitorul îi spune slăbănogului: Vezi să nu mai păcătuieşti! Adică ai păcătuit, ai suferit atâta pentru păcatele tale, dar ai grijă să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Ce lecţie cutremurătoare! Dacă omul, după ce a fost iertat de Dumnezeu, se întoarce iarăşi la păcat, pedeapsa care vine peste el este mai mare decât cea dintâi. De aceea şi noi trebuie să fim cu foarte mare luare aminte. Că dacă ne spovedim de păcatele noastre şi Dumnezeu ni le iartă şi ne vindecă, iar noi ne întoarcem iarăşi la ele, vom fi pedepsiţi şi vom păţi lucruri şi mai grozave decât cele pe care le-am plătit pentru păcatele săvârşite în neştiinţa noastră. Şi omul pentru că nu L-a cunoscut pe Hristos, pentru că a fost vindecat şi nu a ştiut Cine este Cel care l-a vindecat, nu L-a preţuit pe Hristos. S-a dus şi a spus iudeilor ca Iisus este Cel care l-a vindecat. Adică L-a pârât, L-a vădit pe Hristos duşmanilor Săi, L-a vândut. Le-a spus acelora care-I căutau o vină în plus Mântuitorului că El e omul care a nesocotit şi a călcat ziua de sâmbătă, care era ziua lor de odihnă, poruncindu-i să-şi ia patul în spinare şi să umble. Cu alte cuvinte, am călcat sâmbăta că aşa m-a învăţat Iisus din Nazaret. O tradiţie spune că acest slăbănog a mers din rău în mai rău, pentru că n-a ţinut seama de sfatul Mântuitorului Care i-a zis: Să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple şi mai rău! Şi când Iisus ducea Crucea pe drumul Golgotei oamenii ieşeau la porţi ca să vadă cortegiul şi să-i mai batjocorească pe cei osândiţi la moarte pentru ultima dată. Şi între ei era şi acest slăbănog care L-a văzut pe Iisus şi a strigat şi el: La moarte cu El! Răstigneşte-L! Şi-a unit glasul cu cel al mulţimii, pentru că nu L-a cunoscut pe Iisus Hristos atunci când El l-a făcut sănătos. Nu L-a cunoscut pe Acela de Care avea nevoie şi Care a venit pentru el, S-a coborât la scăldătoarea Vitezda şi acolo l-a vindecat prin cuvânt de slăbănogia lui. O legendă spune că, în Grecia, un mare filozof, Diogene, locuia într-un butoi în oraş. Şi acest Diogene ieşea din când în când din butoiul lui şi cu o lumânare aprinsă umbla ziua prin cetatea Atenei. Şi l-au întrebat oamenii: Ce faci cu lumânarea ziua? Şi el zice: Caut un om. Era înainte de Hristos întâmplarea aceasta şi el căuta Omul. Lumea întreagă căuta Omul. Şi Omul acela era Iisus Hristos. Iar la plinirea vremii a venit Hristos, Omul căutat de lume, atât de lumea iudaică care credea în Dumnezeu, cât şi de lumea păgână a sofiştilor şi a filozofilor. Toţi aşteptau pe Mesia, nu ştiau în ce popor va veni şi cum va arăta, dar toţi socoteau că trebuie să vină un Om, că trebuie să se nască Cineva care să restaureze, să mântuiască Umanitatea. Şi acel Om a fost Iisus Hristos, dar lumea nu L-a cunoscut. Când S-a născut Hristos în lumea aceasta, când S-a întrupat şi a vindecat ologii şi slăbănogii, a dat orbilor vedere, a dat pâine fără bani mulţimilor, a înviat din morţi pe cei plecaţi din lumea asta, lumea nu L-a cunoscut pe Mesia. Şi pentru că nu L-a cunoscut pe Iisus Hristos după ce-a fost binecuvântată de prezenţa Lui, vindecându-i bolnavii, făcându-le minuni, vorbindu-le despre Împărăţia Cerurilor, L-au dat la moarte pe Domnul Slavei, pe Iisus Hristos. Şi L-au răstignit pe Cruce, pe Golgota, aceia pe care i-a vindecat de neputinţe şi pe care i-a restaurat. Şi Mântuitorul, prin slăbănogul de la Vitezda, spune lumii întregi: Vezi să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple şi mai rău! Adică Eu am venit, te-am restaurat, te-am reaşezat în normalitate, ţi-am dat ceea ce nu aveai, ceea ce îţi lipsea din cauza păcatelor tale, libertatea şi dreptul de moştenire a Împărăţiei Cerurilor, calitatea de fiu al lui Dumnezeu. Dar dacă vei mai păcătui, ţi se va întâmpla şi mai rău ca înainte. Şi într-adevăr ce e mai rău decât să mori, să ajungi în iad şi să nu mai ai vreodată nădejdea ieşirii de acolo, aşa cum au avut-o cei din Vechiul Testament care, murind, ajungeau în locuinţa morţilor cu nădejdea venirii lui Mesia. Când Mesia a venit în lume, nu numai pe slăbănogul de la Vitezda l-a vindecat, nu numai pe bolnavii din Iudeea i-a reaşezat în normalitate, ci El a coborât şi în locurile din adâncuri, în închisoarea unde sufletele zăceau aşteptând răscumpărarea şi de acolo le-a izbăvit pe acelea care-L aşteptau şi care au dorit să se mântuiască ducându-le în Rai. Dar dacă noi păcătuim în continuare, după ce am primit iertarea lui Hristos şi harul Lui, pedeapsa noastră va fi mult mai grea pentru că, ajunşi în pedeapsa veşnică, nu va mai fi pentru noi nici un răscumpărător care să mai coboare în iadul nostru, căci am răstignit a doua oară pe Iisus Hristos. Şi spune Scriptura că cine răstigneşte pentru el pe Iisus a doua oară, nu mai este jertfă de ispăşire pentru acela. Evanghelia cu vindecarea slăbănogului nu este numai o o istorie minunată care s-a petrecut acum 2000 de ani, ci în ea este ascunsă toată teologia mântuirii noastre, a umanităţii întregi de către Iisus Hristos. Şi citind Evanghelia aceasta ne uimim în faţa măreţiei lui Dumnezeu Care a binevoit ca pe Omul Iisus Hristos să-L trimită în lume să devină om ca noi, însă fără de păcat, pentru ca pe noi să ne facă fii ai lui Dumnezeu după har, asemenea Lui Care, după fire, este Fiul lui Dumnezeu.
|